Când fetele își imaginează ziua nunții, mintea lor nu se îndreaptă, de obicei, către mărturii de nuntă sau la flori - se gândesc la rochii de mireasă.

Chiar și pentru miresele care nu și-au planificat nunta până când nu li s-a strecurat un inel pe deget, a găsirea unei rochii de mireasă perfecte este unul dintre primele lucruri de pe lista lor. Cu toate acestea, înainte de a lua o decizie și de a alege un model din acea mare de rochii de nuntă, există un lucru de care trebuie să țină cont: culoarea.

Majoritatea fetelor care visează la ziua nunții își închipuie că se vor îmbrăca într-o rochie albă. La urma urmei, albul este tradițional și multe mirese adoră o nuntă tradițională, cu toate obiceiurile de lungă durată. Cele care sunt pasionate cu adevărat de tradiție și istore, totuși, ar trebui să știe că miresele nu au purtat întotdeauna rochii de mireasă albe.

În anii 1700 și 1800, albul a fost asociat cu doliul, potrivit The Washington Post, și nicio mireasă nu voia să i se aducă aminte de durere în ziua nunții. În timp ce unele mirese îndrăznețe, cum ar fi Regina Mary din Scoția în 1558, au făcut declarații îndrăznețe despre moda purtând alb, aceasta cu siguranță nu era culoarea preferată de cele mai multe mirese. În schimb, la nunțile timpurii din biserici, mirii aveau mai multe șanse să poarte roșu atunci când își spuneau jurămintele, conform revistei TIME.

Miresele înstărite (majoritate din aristocrație) aveau rochii în tonuri de bijuterii, cu blană și brodate în aur și argint pentru a face o declarație de stil, în timp ce își uneau destinele. CNN spune o poveste datând din 1468: când Margaret of York a încercat să intre în biserică în rochia de mireasă, era atât de încărcată cu bijuterii de moștenire încât a trebuit să fie cărată în sanctuar. Rochiile erau declarații de bogăție, strălucitoare, colorate și decorate la extrem.

Totul s-a schimbat odată cu regina Victoria. Da, același regal care a popularizat brazii de Crăciun a stabilit, de asemenea, un nou standard în moda unei rochii de mireasă. Când Victoria s-a căsătorit cu prințul Albert de Saxa-Coburg în 1840, ea avea doar 20 de ani. Ea ar fi vrut ca supușii ei să știe că a luat meseria de regină în serios și că va fi prudentă și sensibilă. Aceasta a decis că cel mai bun mod de a transmite acel mesaj a fost printr-o rochie de mireasă sensibilă și prudentă.

Toate privirile erau îndreptate către ea când a ieșit din trăsură la Palatul St. James și a uimit lumea purtând o rochie simplă albă. Aceasta era realizată din mătase filată albă și satin cu accente de dantelă Honiton, iar capul îi era acoperit cu o coroană de flori de portocal și mirt în loc de coroană sau diademă. Potrivit CNN, ea a avut motive întemeiate pentru alegerile sale. Purta doar materiale fabricate în Marea Britanie (Kate Middleton va urma această tradiție) și dorea să acorde atenție industriei dantelelor din orașul Beer, Devon, care fusese în declin. Ea a crezut că albul va evidenția cel mai bine delicatele dantele. Celălalt motiv a fost mai puțin pragmatic și mai romantic: ea a vrut să se căsătorească cu prințul Albert nu ca o regină, ci ca o femeie care își iubea bărbatul cu care urma să se căsătorească, iar rochia a făcut acest lucru, reflectându-i puritatea, inocența și bunul simț.

Rochia a fost fermecătoare și conservatoare și a devenit rapid standardul pentru mirese elegante de pretutindeni. Așa cum relatează The Washington Post, în 1849, Godey spunea în cartea sa Lady's Book (despre care se spune că era „voga lumii victoriene”) a decretat „că albul este cea mai potrivită nuanță” de purtat de către mirese, menționând că este o „emblemă a purității și inocenței a fetei și a inimii neînsuflețite pe care ea o oferă acum celui ales." Mulțumită Reginei Victoria și Lady's Book a lui Godey, albul a devenit alegerea preferată pentru mirese în ziua nunții lor.