Poate că în fiecare din aceste momente, m-am făcut tot mai mică, tot mai insignifiantă. Nu ştiu când am început să mă deştept, poate anul trecut în iunie când am decis să mănânc altfel şi să slăbesc, să redevin eu, să fiu mai sănătoasă. 

Nu mai pot trăi aşa sacrificând tot

Pentru că mi-am dat seama că dacă nu investesc şi în restul, în căsuţa asta şi în mine - dacă nu îmi vopsesc măcar părul pe jumătate alb la 40 de ani - eu şi copiii mei pierdem mai mult.Copiii aceştia au nevoie de un spaţiu mai mare, de un loc al lor în care să se simtă în siguranţă, nu au nevoie de navetă, oboseală şi frustrări. Copiii aceştia au nevoie de o mamă care să fie sănătoasă la trup şi la minte ca să îi poată creşte.

Uneori m-am simţit vinovată. Simţeam că îmi doresc prea mult

Unii locuiesc la bloc, poate mai mulţi, poate în spaţii similare, mă gândeam. Pentru nimeni traiul nu e uşor.Dar nu toţi se confruntă cu asta. Nu toţi şi-au îngrijit un părinte bolnav într-o bucătărie ca să aibă un spaţiu ferit de restul familiei. Nu toţi au nopţile nedormite de ani de zile ca noi pentru că ai noştri copii nu ne lasă să ne odihnim zi şi noapte. Și mai şi muncim!Acestea sunt nevoi de bază, un spaţiu de locuit adecvat, lipsit de pericole... Vreau un spaţiu în care să nu mă uit cu groază spre tavan când plouă tare. Vreau o casă în care David să poată avea camera lui, ferită de cei mici.

În goana mea după terapii şi terapeuţi minune pentru cei mici, l-am sacrificat şi pe el

Dacă e să iasă din autism cei mici, o vor face si lângă mine în timp ce eu muncesc zi de zi ca să pun o pâine pe masă. Un singur terapeut îmi doresc pentru ei şi mă rog ca ea să revină în viaţa noastră.Cred sincer că noi, părinţii lui David, George şi Ilinca, ne pricepem la autism mai bine decât foarte mulţi specialişti. Pentru că ne iubim copiii şi ştim când să le menajăm comportamentele şi când nu. Citește și: Da, există ieșire din autism  Nu îi permit lui George să ţipe mult când vine de afară, că nu are chef şi îl cert, descurajez manifestările lui, dar îl las să adoarmă cu lumina aprinsă dacă asta îl linişteşte. O las pe Ilinca să fluture din mâini de cele mai multe ori, dar când desenăm pe tăbliţă împreună o opresc din fluturatul mâinilor şi o încurajez să se uite la mine. Trebuie să înveţe că bucuria se exprimă prin zâmbet şi privire.

Mă uit spre copiii mei şi înţeleg acum

 Înţeleg că cel mai important e să fim împreună şi că nu e nimic rău în a-ţi dori confort pentru tine şi familia ta. 
Poate că investiţia în acoperişul de deasupra capului va aduce şi ieşirea din autism pentru copii, poate că şi spaţiul mic îi împiedică să evolueze mai repede. Sunt specialişti care cred şi asta, că spaţiul personal este vital pentru evoluţia lor ulterioară.
Autismul nu se vindecă, dar se poate trăi în armonie cu el. Ne puteți urmări și pe pagina de Facebook ”Ieșirea din autism”.