Ne pregătim de culcare. Copilul e la baie, cu ușa deschisă. Televizorul e pe DIGI 24 și tocmai auzim că OMS a declarat coronavirusul urgență mondială. Copilul uită de periajul dentar, iese din baie triumfător și se aruncă în pas sărit în fața televizorului, ca un luptător de summo înainte de începerea luptei: ”Cât de tareeee!”

Nu știam dacă să fiu atentă la el sau la televizor. Nu știam dacă să deschid gura și să-l întreb ce e așa tare sau să ascult cu atenție știrile.

- O să fie apocalipsă, nu-i așa? Nu-i așa? Asta e! Așa începe! Abia aștept apocalipsaaa! Ieeeei!
N-a fost deci nevoie să întreb eu ce e atât de tare. L-am întrebat doar de ce așteaptă cu așa drag niște vremuri apocaliptice.
- Pentru că e foarte tare! Să prinzi o apocalipsă e foarte tare. Poți să și mori, dar crede-mă, mami, nu oricine prinde o apocalipsă în viața asta. Una e să mori așa, că îmbătrânești și gata, ți se termină viața, și alta e să mori dintr-o apocalipsă de-asta!

Nu voi reda aici dialogul nostru, asta și pentru că nu mi-l amintesc întocmai, dar am să vă spun numai ideile principale:

1. La scoală se discută! Acolo se rostogolește bulgărele de zăpadă și se face mare, mare, mare. Și se rostogolește cu informații de acasă! Copilul meu are colegi care vin cu mască la școală. Și noi vorbim de lucruri petrecute înainte de a anunța OMS așa ceva. Pot doar să-mi imaginez cum va fi de acum încolo. Nu, nu se spală nimeni mai des pe mâini (trecem peste discuția că au doar apă chioară pentru spălat), dar NU se duce nimeni să se spele pe mâini mai des, dacă e să vorbim despre o măsură care chiar să conteze. Copiii înțeleg că e de ajuns să porți mască și ești apărat. În rest, fac schimb de biluțe, stau la grămadă, ca să nu mai zic că se mai și scuipă (nu, nu, al nostru nu scuipă, dar scuipă ai altora). Mă rog, dacă vi se pare incredibil, vă rog să-mi spuneți cum se poate juca v-ați ascunselea fără ”ptiu-ptiu”.

2. A ajuns în Franța și Germania, mai are puțin până la noi. Da, tot la școală se discută și asta. Copiii par încântați de venirea coronavirusului în România. Plus că mai e ceva: se pot închide școlile! Ceea ce... nici nu mai discutăm, coronavirului e așteptat cu brațele deschise. Copiii ar putea juca ”Țară, țară, vrem ostași” numai pe coronavirus.

3. O să fie ca-n filme. Până acum, apocalipsele astea au fost accesibile numai prin filme. Acum, pe mandatul copiilor noștri, asta e prima mare amenințare (sau, mă rog, e prima amenițare pe care o facem mare). Să ai ocazia să vezi ceva ce numai în filme era posibil până acum, da, cred și eu, e ceva foarte tare pentru ei. Ăsta e subiectul lor! Fiecare are propriul plan pentru un astfel de eveniment.

Ca să fie contextul complet, precizez că băiatul meu are 9 ani și e elev la o școală de stat din București (da, da, din alea fără săpun).

Altceva voiam să spun cu această ocazie:

Că n-ar strica să ne informăm corect. Până una-alta, să știți că gripa asta normală, tradițională, românească, cum se zice (de grădină, practic) își face de cap printre noi. Înainte de a se umple străzile de mascați din cauza coronavirusului, înainte de a urmări pe unde a ajuns în Europa, să știți că printre noi e aia românească. Și ieri a murit un copil de 12 ani din cauza ei! De asta chiar ar trebui să ne ferim! Și ar trebui să începem fix de azi, acum.

Că n-ar strica să respectăm cu strictețe niște reguli. Până la a ne masca, am putea face altele (mult mai utile):

- să te speli pe mâini cât mai des (cel puțin 20 de secunde) cu apă și săpun.

- să ai grijă cum tușesti/strănuți (în cot, în servețel etc

- să nu-ți atingi fața, să nu te apuci să te mângâi pe obraji după ce ai mers cu metroul și ai stat agățat de bară.

- să eviți spațiile aglomerate, pe cât se poate.

- să păstrezi distanța față de alte persoane (fără dat mâna, pe cât se poate, pupături sau îmbrățișări).

- să aibă fiecare membru din familie prosopul lui și acestea să fie spălate des.

- să te speli bine când ajungi acasă și să îți schimbi hainele.

- să eviți locurile care au fost atinse de multă lume: bara din metrou, balustrada, mânere de uși. Nu zic chiar să iei cu șervețelul ca Leonardo di Caprio în Aviatorul, dar poți purta mănuși când ieși din casă.

Și că n-ar strica să avem puțin mai mult discernământ. Cu toții! Presa, în primul rând, ar trebui să se dedice, în aceste zile apocaliptice, mai mult informării corecte și echilibrate și mai puțin cifrelor de audiență. Panica indusă în populație nu folosește decât instituțiilor de presă pentru rezultate. În teren, nu ajută pe nimeni și creează confuzie. N-ar strica să fim mai responsabili! Să nu ieșim din casă dacă avem semne de gripă și să nu ne ducem copiii la școală/grădiniță cu mucii șir pentru că da, am văzut și asta, pe principiul ”Eh, are doar niște muci”. Să-i trimitem cu măști, ca unică măsură, n-are niciun efect - vor fi doar mascați.