Și nu cred că se va termina vreodată. În fiecare zi îmi voi face griji. Sigur, există și bucurie și recunoștință. De toate la un loc.

Dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor de un orez cu lapte savurat linguriță cu linguriță în fața televizorului. Mi-e dor și de cafeaua aia delicioasă pe care o sorbeam în tihnă cu bărbată-miu. Mi-e dor de multe nimicuri cărora nu le dădeam atât de multă importanță. Dar... știu cât de mult ne-am dorit copilul ăsta. Știu cum spuneau doctorii că șansele noastre nu sunt prea mari și totuși Bărbosu’ a aranjat minunea. Așa că nu mă deranjează atât de tare să mănânc doar zeamă de ciorbă și cartofi fierți. Nu mă deranjează nici că nu mai pot mirosi a parfum franțuzesc atâta vreme, nici că nu-i mai pot acorda soțului atenția de odinioară. Nu mă deranjează nici că o bună perioadă de timp noi vom fi pe locul 2.

Dar m-ar deranja teribil ca într-o bună zi să-mi faci copilul să sufere.  Indiferent dacă o să aibă 15, 20 sau 40 de ani. 

Vezi tu, cu toții avem o mamă. Și să fiu al naibii, dacă există mamă care nu se chinuie sau care nu face sacrificii. Unele mai mult, altele mai puțin. Nu contează.

 

M-ar deranja teribil să nu-mi respecți copilul. Tot din același motiv. Că mă dau de ceasul morții să-i fie bine și n-aș suporta ideea ca cineva să încerce să strice ceea ce încerc să construiesc eu.

 

Nu faci rău unei singure persoane, ci îi rănești profund și pe părinții care au crescut ființa aia. Amintește-ți întotdeauna că e bine să spui adevărul și că de cele mai multe ori, adevărul doare cel mai puțin. Chiar dacă nu pare. Amintește-ți întotdeauna că vei primi tot ceea ce oferi, așa că măsoară-ți cuvintele și faptele.

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!