Copiii care suferă de tulburarea de angajare socială dezinhibată se simt atât de confortabili în preajma unei persoane necunoscute, încât nu se gândesc de două ori înainte de a se urca în mașina unui străin sau de a accepta o invitație în casa străinului. Deschiderea lor față de oamenii pe care nu îi cunosc poate deveni o problemă serioasă pentru siguranța celor mici, dacă tulburarea nu este tratată.

Cei mai mulți copii caută confortul și atenția îngrijitorilor lor principali. Un copil de 4 ani care cade la locul de joacă și se lovește la genunchi își caută probabil mama, tatăl sau persoana cu care a venit la locul de joacă. Dar un copil care suferă de tulburarea de angajare socială dezinhibată poate apela la un străin pentru sprijinul emoțional de care are nevoie. Poate să-i spună unui trecător că este rănit și să-i ceară ajutorul acestuia. Sau poate sta în brațele unui străin și începe să plângă. Acest lucru poate crea confuzie în rândul părinților. De ce ar interacționa un copil cu adulți necunoscuți fără a ezita?

Tulburarea de angajare socială dezinhibată a fost inițial un subtip al tulburării reactive de atașament. Însă aceasta a fost declarată ca fiind un diagnostic complet separat. Pentru a îndeplini criteriile pentru tulburarea de angajare socială dezinhibată, un copil trebuie să prezinte un tipar de comportament care implică abordarea și interacțiunea cu adulți necunoscuți, precum și cel puțin două dintre următoarele:

Reticență redusă sau absentă în abordarea și interacțiunea cu adulții necunoscuți;

Comportament fizic sau verbal prea familiar, care nu este în concordanță cu limitele sociale adecvate;

Dorința de a merge cu un adult necunoscut, cu ezitare minimă sau absentă;

Interacțiunile reduse sau lipsă cu părinții atunci când copilul se aventurează mai departe, chiar și în locuri necunoscute.

Un copil va îndeplini criteriile pentru tulburarea de angajare socială dezinhibată dacă acele comportamente nu rezultă dintr-o problemă de control a impulsurilor. În plus, copilul trebuie să fi avut un istoric al neglijării, după cum reiese din următoarele situații:

Neglijarea socială, inclusiv lipsa persistentă a emoțiilor de bază precum confortul, stimularea și afecțiunea din partea familiei;

Modificările repetate ale îngrijitorilor care limitează oportunitățile de a dezvolta atașamente stabile;

Creșterea copilului în setări neobișnuite care limitează posibilitățile de a dezvolta atașamente selective, cum ar fi orfelinatele cu prea puțini angajați.

Dacă un copil are acest comportament pentru mai mult de 12 luni, tulburarea este considerată a fi persistentă. De asemenea, poate fi descrisă ca fiind severă atunci când copilul prezintă simptomele agravate. Tulburarea de angajare socială dezinhibată provine din neglijență, așa că poate apărea alături de alte tulburări, cum ar fi întârzierile cognitive și lingvistice sau malnutriția. 

Cei mici se așteaptă ca toți ceilalți să fie buni cu ei. Din cauza faptului că nu își pot da seama în cine pot avea încredere și în cine nu, aceștia pot manifesta afecțiune față de oricine le acordă atenție.

Nu este neobișnuit ca un copil să îmbrățișeze un străin în magazin sau să vorbească despre problemele personale cu un adult necunoscut la locul de joacă. Poate chiar să se așeze cu o altă familie la picnic în parc, de parcă ar fi fost invitat. 

Deseori, caută afecțiunea fizică din partea străinilor. Un copil care suferă de tulburarea de angajare socială dezinhibată se poate așeza în brațele unui străin într-o cameră de așteptare.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!