Părinții exprimă această mândrie în special atunci când copiii lor demonstrează un talent sau o calitate pe care o apreciază. Deși părinții fac aceste declarații, adesea pare că este vorba mai mult despre altceva. 

Mulți părinți se bucură de realizările copiilor, simțind că reflectă asupra lor ceea ce fac cei mici. Aceștia nu reușesc să-și vadă copiii ca pe o persoană separată care are propriile realizări.

Acest lucru poate să-i determine pe copii să caute o recunoaștere reală sau să aibă mereu sentimentul că nu sunt văzuți cine sunt ei cu adevărat. Îi poate face să simtă că realizările lor aparțin părinților sau că trebuie să mențină mereu un nivel înalt în încercarea de a câștiga dragostea părinților lor. 

Copiii pot percepe că valoarea părinților lor este mai importantă decât cine sunt ei sau ce își doresc. Este posibil ca aceștia să nu aibă sentimentul că sunt valoroși ca persoană, ci mai degrabă ca un obiect care are performanțe bune. Deci cum pot face părinții diferența dintre admirația îndreptată spre realizările copiilor și depășirea limitelor copiilor? Una dintre modalități presupune compararea mândriei cu admirația. Mândria se referă la un sentiment pe care îl avem pentru cineva în legătură cu noi, în timp ce admirația există independent de această legătură.

Atunci când părinții se implică prea mult în activitățile sau realizările copiilor, poate apărea o barieră între copii și experiențele lor unice. Adesea, părinții se conectează cu copiii lor în moduri invazive sau posesive neintenționat. Însă există o diferență între a privi ceea ce face copilul tău și a te implica emoțional în fiecare victorie sau pierdere. Părinții care se implică până la refuz sau a căror stare depinde de performanța copilului tratează situația ca și cum ar fi chiar ei în ea. 

Părinții ar trebui să încerce să nu întreacă limitele atunci când vine vorba de aprecierea copilului ca o persoană separată și să nu simtă că cel mic este doar o parte din ei, realizările sale fiind doar o parte din realizările lor. De exemplu, atunci când un copil desenează, este o diferență mare între un părinte care îi spune că îi plac triunghiurile albastre pe care le-a desenat și un părinte care îi spune că este artistul familiei și că o să arate desenul pe care i l-a făcut tuturor. O laudă falsă aduce cu sine probleme, dar problema majoră este că îl poate face pe cel mic să simtă că realizarea nu este a lui, ci că totul este despre părinte. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra copilului. Unii copii ajung să renunțe la activități pe care le iubesc, doar pentru că simt că părinții lor preiau controlul.

O altă problemă cu mândria este că poate acționa ca o presiune asupra copiilor. Părinții pot fi exigenți și critici sau lăudăroși, dar ambele părți ale monedei pot avea același efect. Copilul se poate simți presat și deconectat de la propriile realizări. Copiii pot simți că trebuie să aibă rezultate excelente pentru a câștiga dragostea părinților. Aceștia pot simți presiunea suplimentară a așteptărilor părinților și modul în care aceasta reflectă asupra părinților. Însă părinții nu fac acest lucru intenționat pentru a-și răni copiii. Uneori, ei îi laudă pentru a încerca să îi încurajeze. 

Pe aceeasi tema...

• 4 lucruri pe care le poți învăța de la copilul tău

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!