"Inchide ochii si permiteti un mic exercitiu: Propuneti un moment de relaxare, cateva minute cu tine insuti. O adevarata delectare!... Cata liniste, cat echilibru pot aduce cateva momente de relaxare in care gandurile, mintea par a se imprastia si aduna in acelasi timp fara vreo destinatie anume, fara ca tu sa faci vreun efort de a o ghida spre vreo destinatie sau tematica anume. Pe acest fond de relaxare placuta, cu ochii inchisi sau deschisi (cum iti este mai usor), cauta sa intri in contact cu acea parte din tine numita stima de sine. Odata simtita prezenta, vizualizeaza-ti propria stima de sine!"

"Poate fi un sentiment, o calitate, o imagine, un succes, o minge, o persoana, o amintire, permite-i "rationalului" sa se opresca la primul impuls si cu ochii interiori surprinde acel licar, acea imagine, acel ceva care pentru tine reprezinta stima de sine si incerca din ce in ce mai mult sa-i dati culoare, intensitate; sa o faci sa devina cat mai vie pe acel fundal, ecran interior. Foarte bine! Asa, foarte bine! Cat mai viu, cat mai intens! Este o parte importanta din tine! Ramai surprinsa de tabloul care se creioneaza in fata ochilor tai! Foarte bine! Acum, odata resimtita intensitatea sentimentului de stima, remarca undeva in dreapta sus un buton asemeni celui de reglare de volum al unui radio vechi si prafuit. Da! Acolo. Foarte bine!"

"Stim cu totii la ce foloseste un astfel de buton. Relaxat si detasat, asemeni unui fin observator, te invit sa rotesti usor spre stanga butonul. Foarte bine! Observa ce schimbari s-au petrecut pe acel ecran interior! Exista vreo schimbare?! Ce anume pare altfel decat stiai?!" A fost o mica invitatie la joc, jocul cu propria noastra imaginatie! Scopul?

Sesizarea zonelor de rezistenta:

•  STOP, aici e totul blank!
•  STOP, asta este o prostie, eu nu ma joc, relaxez, eu am (intotdeauna) nevoie de control asupra a ceea ce mi se intampla!
•  STOP, ma simt ridicol/-a!
•  STOP, ma sperie gandul relaxarii!
•  STOP, ma simt inconfortabil cu mine insumi!
•  STOP, nu-mi place ce descopar in mine!
•  STOP, eu nu sunt asta! Etc.

Aceste zone de rezistenta se pot constientiza ca atare, intr-o forma "tradusa" verbal, alteori se resimte ca o stare emotionala confuza. Ne simtim inconfortabil, jenati, deranjati de ceva fara sa stim de ce anume. In astfel de contexte dezvoltam comportamente de evitare, eschivare, amanare a contactului cu noi insine.

De unde acest sentiment, din ce se nasc aceste comportamente? Ele sunt comportamente dobandite in procesul de adaptare la situatiile neplacute. Sa ne amintim ca am vorbit deja despre stima de sine si imaginea de sine! Ele sunt cele care "suporta" modelari, adaptari, ajustari, presiuni, critici in functie de nevoile noastre sau in functie de context.

Pentru a reusi astfel de trucuri, cosmeticizari (pozitiviste sau negativiste) actionam asupra noastra. Alteori se intampla sa nu luam nici o hotarare, sa ramanem pe loc, tintuiti intre sentimentul ca nu meritam nimic deosebit, ca nu aveam dreptul sau nu meritam sa fim fericiti si non-actiune.

Alegi sa nu faci nimic din sentimentul ca nu ai nici un merit! Cum se resfrange o astfel de credinta in relatia de cuplu? Simplu! Pasam responsabilitatea si puterea "schimbarii" in mainile celuilalt de langa noi. Ce inseamna schimbare? Dintr-odata celalalt (in cazul relatiilor interumane, celorlalti din jur) este cel care este responsabil pentru fericirea noastra. In manile lui "este" fericirea ta, sentimentul de implinire ca femeie sau ca barbat (in cazul relatiei sef-angajat, sentimentul de implinire profesionala).

Acest lucru este departe de a insemna ca nu mai simti, ca nu-ti mai doresti, ca nu mai speri! Ce lipseste este trecerea la act, actul satisfacerii nevoilor resimtite acerb! Nu faci decat sa astepti reactia celuilalt, atentia celuilalt, aprobarea lui/ei ca sa “stii” ce simti sau sa fii fericit!

O imagine de sine deplorabila si o stima de sine scazuta! Te poti simti ca si cum ai fi derogat de la responsabilitatea propriei vieti de un partener critic! Nimic mai fals! Cum poate fi cineva responsabil pentru noi (exceptie copii, de exemplu etc)? Sa ne amintim ca alegerile au fost si sunt facute de noi si daca cineva pare a fi mai puternic sau ne "darama" prin simpla lui prezenta se intampla datorita faptului ca noi le permitem sa aiba acest impact!

Cum putem sa ne spunem noua insine:

•  STOP! Nu meriti;
•  STOP! Nu mai spera! etc.

Asa putem sa spunem si situatiilor care par sa ne depaseasca, si persoanelor din apropierea noastra in raport cu care ne regasim intr-o relatie de dependenta, intr-o relatie sclav-stapan! Sa le inlocuim cu noi convingeri:

•  Pot sa fiu fericit/a!
•  Merit sa fiu iubit/a!
•  Merit sa ma iubesc!
•  Sunt ceea ce sunt prin propriile eforturi, nu din intamplare!
•  Sunt special/a! etc.

Si pasii vor urma cursul firesc al schimbarii de sine. Important este ca "tu" sa "crezi ca totul este posibil" si pentru tine! Si non-actiunea se transforma in actiune! Odata implicat in procesul schimbarii sau redevenirii de sine in raport cu resursele tale interioare, viata incepe sa capete sens si "simti" ca esti "viu" si ca acest lucru este departe de a mai fi unul dureros, ci plin de bucuria de a trai, bucuria de a(-ti permite) sa fii tu insuti!