Am 23 de ani şi n-am ieşit niciodată din ţară. Totuşi visez, am amintiri şi senzaţii de deja vu dintr-o existenţă în care eram undeva la malul mării şi trăiam într-un sat de pescari.

Am 23 de ani şi n-am ieşit niciodată din ţară. Totuşi visez, am amintiri şi senzaţii de deja vu dintr-o existenţă în care eram undeva la malul mării şi trăiam într-un sat de pescari.

Nu ştiu unde e locul ăsta, dacă e în România sau altundeva, încă nu l-am identificat, dar amintirile mele şi visele sunt atât de puternice şi reale, încât câteodată simt miros de peşte şi de aer sărat în nări. Am fost la un bioenergetician care mi-a spus că detectează în mine o energie ciudată, care îmi aparţine mie, dar care pare că ar avea altă origine.

Primele mele senzaţii stranii au apărut pe la 16 ani, când am fost prima dată la mare, la 2 Mai. Când am păşit pe malul mării, acolo la capătul de sud al staţiunii, unde îşi întind pescarii plasele pe timp de zi, am avut senzaţia că totul îmi e foarte familiar. Ştiam că la capătul plaselor voi da peste bărci şi mirosul lor parcă mă ducea în alt timp. Nu mai venisem până atunci în contact cu nicio comunitate de pescari, nu mai fusesem la mare, nu aveam de unde să am aceste senzaţii de siguranţă şi de confort, ca atunci când ajungi de pe un drum lung, în papucii tăi de casă.
 
Gazda la care am stat atunci la 2 Mai cumpăra peşte proaspăt de la pescari Şi ni-l gătea. Am rugat-o să mă pună în legătură cu pescarii, ca să merg şi eu cu ei la pescuit. M-au refuzat sub pretext că ei merg pe mare noaptea, şi n-au timp de mine, dar cred că le era teamă pentru că ei de fapt făceau braconaj.
Am revenit în Cluj după vacanţa aia şi am continuat să mă gândesc la senzaţiile acelea stranii de la mare. Într-o noapte am visat că eram soţie de pescar, îmbrăcată într-o rochie dintr-un material gros şi aspru, îmbibatată cu sare şi uşor umedă. Stăteam pe prispa unei case pe malul mării şi ieşeam la o plasă pescărească. Eram atât de îndemânatică şi totuşi m-am înţepat din greşeală în cârligul cu care lucram. Când m-am trezit aveam o înţepătură la degetul arătător de la mâna stângă. M-am speriat şi m-am întrebat totodată de unde ştiam eu să fac ochiurile de plasă, când nu am văzut niciodată cum se face. Şi de unde provenea înţepătura?

Într-una din duminici am fost la biserică cu mama şi bunica, unde preotul a ţinut o predică în care povestea despre satul de pescari în care Iisus a trăit o vreme şi a făcut minuni. M-am simţit aşa de pătrunsă de povestea aia, încât simţeam că sunt şi eu acolo, în vremurile alea, şi că aştept pe malul apei să se întoarcă Iisus cu pescarii şi cu bărcile pline de peşte. În timpul predicii uşa bisericii s-a deschis şi a pătruns înăuntru un aer umed şi sărat, ca de mare. Preotul şi oamenii din biserică şi-au făcut cruce şi au rămas cu gurile căscate. Afară era soare şi cald, de unde să vină un asemenea aer în mijlocul Clujului?

După ce am mai visat de câteva ori că sunt pe malul mării şi m-am trezit cu aerul acela sărat în nări am hotărât să caut informaţii despre reîncarnare. Aşa am aflat că ar fi posibil să păstrez amintiri dintr-o viaţă anterioară, dar ca să fiu sigură ce am fost şi unde am trăit, ar trebui să merg la cineva care m-ar putea hipnotiza.
 
Când i-am povestit mamei s-a speriat şi mi-a interzis să fac aşa ceva. Mi-a zis să-mi bag minţile în cap că stau prea mult cu ochii în televizor sau computer şi să pun mâna pe carte.

M-am luat apoi cu şcoala, cu bacalaureatul şi am amânat decizia de a-mi cunoaşte vieţile anterioare. După liceu a urmat o perioadă stresantă, cu examene la facultate. Prima vacanţă de vară, însă, mi-am petrecut-o din nou la mare, unde iar am simţit că sunt acasă. La mare l-am cunoscut şi pe bioenergeticianul despre care vă spuneam la început. Şi el mi-a recomandat să încerc hipnoza, dar mi-a atras atenţia că asta ar putea să-mi schimbe viaţa într-un mod în care nu mi-aş dori. Plus că ar trebui să fiu atentă pe mâinile cui mă dau, pentru că hipnoza nu e la îndemâna oricui.

Asta m-a speriat un pic şi m-a făcut să dau înapoi. Dar mi-aş dori să aflu cumva dacă m-am reîncarnat şi ce am făcut în altă viaţă.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor a fost schimbat din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă paranormală şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.