Am 28 de ani, sunt căsătorită de cinci ani şi suntem fericiţii părinţi ai unui băieţel de opt luni. Trăim în Italia şi avem norocul să nu fim afectaţi de criză, job-ul soţului este încă foarte căutat.

Am 28 de ani, sunt căsătorită de cinci ani şi suntem fericiţii părinţi ai unui băieţel de opt luni. Trăim în Italia şi avem norocul să nu fim afectaţi de criză, job-ul soţului este încă foarte căutat. Teoretic ar trebui să fiu cea mai fericită femeie din lume, pentru că am tot ce-mi trebuie. Și totuşi, de câteva luni viaţa mea e un calvar de al cărui final mă tem cel mai mult. Sunt îndrăgostită nebuneşte de un italian frumos, care mi-a întors pe dos viaţa şi sentimentele faţă de soţul meu.

Acum cinci ani când m-am măritat l-am ales pe Traian pentru că era un bărbat de încredere, serios şi mult mai matur decât mine. El este mai mare cu 12 ani şi întotdeauna l-am admirat pentru felul lui liniştit de a fi, care mi-a inspirat siguranţă. Nu ştiu dacă pot vorbi despre o dragoste nebună cu el, pentru că nu a fost niciodată foarte pasional, dar nici eu nu eram prea focoasă. Sunt o femeie tânără, dar comună, nu mă disting prin vreun atribut de frumuseţe.

Prin urmare poate este de înţeles de ce atunci când l-am cunoscut pe Toni mi s-au aprins călcâiele imediat, deoarece este primul bărbat frumos şi sexy care îmi face curte. Imaginaţi-vă un italian adevărat, brunet, cu părul ondulat, ochi negri şi buze senzuale, că vă fixează insistent de pe partea cealaltă a mesei la care staţi alături de soţ şi prieteni de familie. Mi s-a părut deopotrivă periculos, îndrăzneţ şi teribil de excitant. Am simţit ochii lui cum îmi mângâiau trupul, ca nişte mâini invizibile, şi m-am înfiorat cum nu mi s-a întâmplat niciodată s-o fac sub mâinile reale ale soţului meu.

Asta s-a întâmplat acum două luni, când ne-am văzut prima dată. De atunci ne-am mai intersectat în oraş, cu diverse ocazii, iar singura dată când Traian nu a fost lângă mine a fost şi prima dată când Toni m–a atins. A fost ca o explozie de senzualitate. S-a apropiat de urechea mea, i-am simţit respiraţia caldă pe ceafă şi i-am auzit cuvintele: eşti frumoasă! Nu mi-a spus nimeni, niciodată, asta.

De atunci trăiesc un calvar acasă. Am început să-mi ignor soţul şi să invoc motive pentru a mă sustrage de la sexul conjugal. Deşi, culmea, se pare că şi Traian mă consideră mai apetisantă de când alăptez, dar de câte ori am făcut dragoste cu el în ultimele luni mi-am imaginat că e Toni. Mă tot gândesc cum ar fi dacă aş face dragoste cu Toni, dar în acelaşi timp mă omoară gândul că l-aş înşela pe Traian. Nu pot să îmi imaginez viaţa fără familia mea, fără fiul meu pe care-l iubesc mai mult decât orice pe lume, dar nici nu-mi pot lua gândul de la buzele senzuale ale lui Toni.

Ce să fac, credeţi că o scurtă aventură cu Toni m-ar vindeca de obsesia asta sau mi-ar distruge căsnicia? Sunt sigură că dacă i-aş ceda italianului, ar fi extrem de discret, deci aş putea s-o fac fără ştirea lui Traian, dar ce mă fac dacă constat că tot ceea ce îmi oferă soţul meu acum păleşte în faţa amantului?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.

Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.