Sunt o femeie tânără, arăt bine, am o carieră şi sunt independentă. Şi totuşi nu sunt capabilă să mă vindec de o relaţie pe care am avut-o timp de un an de zile cu un individ prost şi afemeiat, care totuşi m-a jucat pe degete cum a vrut el.

Sunt o femeie tânără, arăt bine, am o carieră şi sunt independentă. Şi totuşi nu sunt capabilă să mă vindec de o relaţie pe care am avut-o timp de un an de zile cu un individ prost şi afemeiat, care totuşi m-a jucat pe degete cum a vrut el. De şase luni de când ne-am despărţit continui să-l urmăresc pe Facebook, ba chiar mi-am făcut câteva conturi false ca să-l pot observa mai atent şi să-i stric ploile cu diversele femei pe care le vrăjeşte acolo. Sunt disperată că am ajuns aşa şi nu pot să ies din cercul ăsta vicios.

L-am cunoscut pe Sorin la o petrecere dată de nişte prieteni şi trebuie să recunosc că m-a vrăjit din prima. E cuceritor, deşi în fond e un individ necultivat. Dar reuşeşte să se facă plăcut prin fizic şi prin învăluire în vorbe mieroase, cu care te flatează şi efectiv te face să te simţi bine. În fapt cred că are o inteligenţă nativă pentru înşelat, şi o foloseşte din plin.

Cinstit, m-am aprins după câteva zile, ca o gâsculiţă. Iar pasiunea asta subită a fost alimentată timp de câteva luni de curtea lui asiduă, dar şi de modul fizic în care ştia să mă facă să mă simt bine. Săruturile lui ...le simt şi acum şi mă înfior când îmi amintesc de ele, deşi îl urăsc pentru cum s-a comportat cu mine.

Dar el s-a plictisit după cele câteva luni în care simţeam că l-am luat pe Dumnezeu de un picior. OK, simţeam, ştiam, vedeam că el nu e ceea ce aşteptam să fie, în sens intelectual. Zi de zi îi descopeream tot felul de lipsuri, de la greşeli gramaticale, în scris, până la goluri impardonabile de cultură generală. Dar, aşa cum îmi spunea o prietenă, am închis ochii pentru că nu vrei să dormi în pat cu Academia Română, ci cu un bărbat cald care ştie să te facă să vibrezi.

Dar când el a început să le facă să vibreze şi pe altele, s-a întunecat în paradis. Şi ce a fost mai grav era că el o făcea pe faţă, fără să se ferească, chiar sub nasul meu, pe Facebook. Flirta cu tot felul de paraşute, genul care-şi postează nurii dezbrăcaţi sau în ipostaze chipurile sexy pe wall-ul lor, şi cerşesc like-uri de la bărbaţi.

Încet, încet am început să-l urmăresc mai atent şi mi-am dat seama că nici măcar afectiv sau fizic Sorin nu era bărbatul de care aveam nevoie. Dacă fusesem în stare să închid ochii la golurile lui intelectuale, nu puteam să accept să mă înşele. Aşa că după un an de relaţie... la limită, am pus capăt.

A acceptat surprinzător de rapid şi de uşor. De fapt nu ştiu de ce m-am mirat. În naivitatea mea chiar credeam până la final că va încerca să se schimbe, de dragul meu... Şi atunci s-a declanşat sarabanda Facebook. Îmi făcusem un obicei să pierd zilnic câteva ore pe Internet ca să văd ce postează el pe wall şi să-l combat. Să comentez acid la modul în care încerca el să vrăjească alte femei. Şi mă enerva că folosea aceleaşi texte. Iar acum, în lumina asta, îmi dădeam seama cât de proastă fusesem eu că l-am crezut, că i-am căzut pradă aceloraşi metode răsuflate de agăţat.

La un moment dat m-a blocat, că se enerva că îi făceam atmosferă proastă pe wall. Aşa că mi-am făcut un cont fals. Apoi nici ăla nu a mai fost de ajuns, mi-am mai făcut încă unul şi încă unul. Culmea, am ajuns să fiu curtată iar de el pe un cont fals. Cu o poză „grăitoare”. Şi după câteva zile de conversaţii cu el în numele unei identităţi inexistente ajunsesem aproape să tânjesc după el din nou. Mă imaginam că se va îndrăgosti de mine, cea falsă, şi că vom relua legătura.

În cele din urmă m-a prins că eu eram una dintre falsele identităţi şi m-a înjurat. M-am coborât într-atât încât i-am suportat înjurăturile fără să pot spune nimic, pentru că m-am simţit atât de prost prinsă cu mâţa în sac. M-a blocat şi cu acel cont. Aşa că acum am rămas doar cu două identităţi cu care îl urmăresc. Încă nu pot renunţa la ele, dar nu mai interacţionez cu el. Mă limitez doar să văd şi să constat că viaţa lui merge mai departe, în timp ce a mea se duce de râpă, din cauza unui individ prost, dar fără scrupule, care a reuşit să mă dea peste cap şi să-mi distrugă orice urmă de decenţă. Sunt practic dependentă de el ca de un drog, şi nu ştiu cum să fac ca să scap. Cum să fac să-l pot uita şi să-mi văd de viaţă?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.