Sunt câteva luni de când îl tot evit pe soţul meu, de teamă că m-ar putea infecta şi pe mine. Găsesc tot felul de pretexte ca să nu mai facem sex şi el a devenit bănuitor.

Îl văd cum se chinuie că nu înţelege de ce mă feresc de el, şi nu ştiu cum să-i explic ce frică am. Mi-am făcut şi eu testul care a ieşit negativ, dar am aflat că virusul ăsta nenorocit apare şi după ani de zile, şi tot nu pot sta liniştită până atunci.

Am aflat întâmplător

Acum ceva timp el s-a dus să doneze sânge pentru un coleg care se opera. După vreo câteva săptămâni a primit acasă un plic cu mesajul că trebuie să se prezinte iar la centrul de transfuzii, că există o neregulă cu rezultatele analizelor sale. Ne-am dus împreună, pentru că părea îngrijorat şi ne-am gândit că cine ştie ce boală ar putea avea. Suntem tineri amândoi, eu am 27 de ani, el 30, şi abia ne-am căsătorit de doi ani. Abia acum înţeleg rolul analizelor care ţi se cer obligatoriu la căsătorie. Noi am dat bani ca să nu le facem. Iar el a aflat cu ocazia acestei donări de sânge că ar fi suspect de HIV.

Nu-i cunosc trecutul

Deşi suntem împreună de vreo trei ani, eu abia acum îmi pun întrebări cu privire la trecutul lui, despre aspecte din viaţa lui înainte de mine, pe care nu le-am întrebat la timp şi nici nu m-au interesat. Am considerat că începem împreună o viaţă, fără să ne intereseze trecutul. Dar uite că apar chestii care mă fac să mă gândesc că eu de fapt nu-l cunosc deloc pe omul cu care m-am măritat. El venise de curând în oraş când ne-am cunoscut noi, şi nu avea niciun prieten. A pretextat că aşa se întâmplă cu oamenii care se mută din oraşul natal, că acolo a avut prieteni, dar că munca îl solicită prea mult ca să mai întreţină acele prietenii la distanţă.

Prin urmare i-a adoptat pe prietenii mei, a intrat în cercul nostru şi pare că s-a adaptat. Dar niciodată nu vorbeşte despre trecutul lui şi în general e destul de reţinut cu informaţiile despre el. Nu are familie, fraţi, surori, părinţii au murit, şi efectiv nu am surse de informare despre el. Dar mă tot gândesc de când am aflat de această suspiciune de HIV că probabil a contractat virusul înainte de a ne cunoaşte şi acum a ieşit la analize. Pentru că atât cât am apucat să-l cunosc nu cred că m-a înşelat în timpul relaţiei noastre.

Deşi am avut o tentativă de discuţie cu el, după ce am aflat ce au zis cei de la centrul de donări, el susţine că nu poate fi decât o greşeală, că repetarea analizelor după câteva luni va demonstra că a fost o alarmă falsă. Totuşi refuză să vorbească despre viaţa lui anterioară, şi mie mi-e jenă să îl trag de limbă prea insistent pentru că îmi imaginez că poate şi el se frământă la rândul lui pe tema asta: dacă o fi sau nu infectat.

Îl doresc şi îl iubesc

Sunt sfâşiată între dorinţa de a fi cu el, în fond e soţul meu şi îl iubesc, şi frica de boală. Numai gândul că aş putea să mă infectez îmi paralizează orice poftă de sex. Iar el m-a întrebat până acum dacă m-am şi săturat de el sau dacă e ceva în neregulă cu prestaţiile lui, de vreme ce îl tot refuz. M-a întrebat dacă mă satisface. Şi mi-e jenă şi milă să-i spun că ţin mai mult la viaţa mea decât la relaţia cu el şi la sex. Nu ştiu cum să ies din dilema asta, există vreo cale mai rapidă decât analizele de a afla dacă ai sau nu SIDA?