Sintagma "atac de panica" inseamna aparitia brusca a sentimentului de frica, acompaniat de semne si simptome fizice si psihologice si de teama de o urmare grava, cum ar fi un atac de cord.

Frecventa atacurilor de panica variaza de la cateva pe luna, la cateva pe zi. In DSM-IV-TR se considera ca, pentru diagnosticarea acestei tulburari trebuie sa existe o perioada distincta de frica sau discomfort intens, in care patru sau mai multe dintre simptomele urmatoare apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:

 1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
 2. transpiratii;
 3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
 4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
 5. durere sau discomfort toracic;
 6. greata sau discomfort abdominal;
 7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
 8. derealizare sau depersonalizare;
 9. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni;
10. teama ca va muri;
11. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
12. valuri de frig sau caldura.

Aproximativ  7-28% din populatie a avut astfel de simptome (OMS, 2000), dar cand ele interfereaza cu activitatea cotidiana, atacul de panica devine o problema clinica si este necesara interventia psihologica.

Deseori, atacul de panica se dezvolta pe un fond de anxietate generalizata.

Primul atac de panica este resimtit de obicei cel mai intens, este foarte spectaculos si determina structurarea unor expectante negative de tipul "sigur voi face din nou un atac de panica". Senzatia este perceputa ca fiind ingrozitoare, insotita de sentimentul ca se "va intampla ceva rau", ca "voi muri".

Adesea persoanele interpreteaza gresit simptomele primului atac de panica, fiind perceput ca dovada a unei boli grave care le ameninta viata. Schimbarile de mediu, un telefon, un zgomot foarte puternic sau aerul foarte rece pot intrerupe simptomatologia atacului de panica.

Dupa atacul de panica, persoana cauta un mediu familiar si se retrage, lumea fiind perceputa ca un mediu ostil. Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama.


Cauzele atacului de panica

• ereditatea;
• factorii biologici;
• evenimentele stresante
  din viata;
• un mod de a gandi catastrofic sau care exagereaza reactiile normale ale corpului;
• consumul excesiv de alcool, tutun sau bauturi cofeinizate.

In majoritatea situatiilor de atac de panica nu este necesara prescrierea unor medicamente pentru reducerea simptomelor. Studiile efectuate confirma utilitatea psihoterapiei, mai ales a celei cognitiv-comportamentale, dublata de antrenamentul de relaxare.

Psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin

Articole utile:
Atacul de panica
Ce tratament sfatuiti in cazul atacurilor de panica?
In timpul atacurilor de panica mi se poate intampla ceva?
Atacul de panica se poate trata si prin hipnoza