Hipnoza este o stare modificata de constiinta, nu este un fenomen supranatural. Se aseamana relaxarii sau meditatiei. In viata cotidiana intalnim deseori fenomene ce se aseamana hipnozei. Sofatul poate fi un exemplu de modificare de constiinta atunci cand soferul conduce in intuneric, atintirea privirii pe dunga luminoasa producand o ingustare a campului de constiinta.

Feneomenele de tip hipnotic au fost descrise inca din Antichitate si se intalnesc frecvent in practicile magice specifice culturilor primitive.
De hipnoza s-a folosit si abatele Johann Yassner, cunoscut exorcist din Elvetia, care alunga energiile negative. Medicul englez John Elliotson a realizat primele interventii chirurgicale in stare de transa hipnotica.

Termenul de hipnoza este introdus de englezul James Braid din cuvantul grecesc "hipnos" care inseamna "somn", James Braid considerand hipnoza ca pe un somn nervos.

O atentie speciala acordata hipnozei vine din cele doua scoli ale psihiatriei franceze, Scoala de la Balzetriere, reprezentata de Jean Charcot si scoala de la Nancy, al carui reprezentant a fost Hyppolyte Bernheim.

Charcot considera hipnoza un fenomen patologic, specific isteriilor. Utilizarea in scopuri terapeutice a hipnozei a fost sustinuta si de psihiatri Brener si Freud. William James include un capitol dedicat hipnozei in lucrarea "Principiile pshihologiei".

Un pas important in dezvoltarea hipnozei stiintifice il reprezinta lucrarea lui Mark Hull, "Hipnoza si sugestibilitate".

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, hipnoza a fost utilizata cu succes in tratamentul nevrozelor de razboi. Asociatia Mondiala Britanica, in anul 1955 a inclus hipnoza ca disciplina de invatamant in scolile medicale. In prezent, exista in afara societatilor nationale, Societatea Europeana de Hipnoza.

Hipnoza are o serie de implicatii practice, atat in clinica, pentru psihoterapie, cat si in alte domenii de activitate. Aceasta poate contribui si la cresterea eficientei invatarii si la dezvoltarea disponibilitatilor creative latente.

Sfera cea mai larga de aplicatie o are tratamentul prin hipnoza in cazul afectiunilor nevrotice. De asemenea, pot fi influentate favorabil evolutiile unor boli grave, cum ar fi cancerul si SIDA.

Adeptii prihoterapiei, in care sunt inclusi hipnoterapeutii, au ajuns la concluzia ca prevenirea medicamentelor pentru probleme de natura psihologica, nu face decat sa marcheze problemele reale.

Invatand pacientii cum sa se insanatoaseasca si sa ramana sanatosi, cum sa-si rezolve problemele de viata, le punem la dispozitie mijlocul care ii va ajuta sa-si mentina echilibrul sufletesc si o stare buna tot restul vietii.

Cei mai multi oameni nu constientizeaza resursele interioare pe care le au la dispozitie, ignorand faptul ca exista o cale de a intra in contact cu aceste resurse pentru a ameliora si a mentine sanatate.

De Lidia Illia Danielescu, psiholog