Există momente în care cerul reflectă nu ceea ce e vizibil, ci ceea ce ai ascuns prea mult timp. Luna Plină în Scorpion nu luminează suprafața vieții, ci străbate adâncul ființei.

Nu este o lună pentru începuturi sclipitoare, ci pentru curățări lente, dureroase, dar necesare. Nu te îndeamnă să faci, ci să vezi. Nu îți cere acțiune, ci onestitate. Iar dacă ai tăcut prea mult în fața ta, ea vine să îți reamintească adevărul care nu mai poate fi ocolit.

Scorpionul este semnul care nu se teme de moarte, pentru că știe că fiecare sfârșit ascunde o renaștere. Este guvernat de Pluton, zeul lumii de jos, cel care domnește peste ceea ce nu poate fi controlat. Frică. Dorință. Răni vechi. Adevăruri incomode. Lucruri de care ne rușinăm, dar care ne construiesc. Iar atunci când Luna se umple în acest semn, tot ce e ascuns în noi se trezește. Nu ca să ne dărâme, ci ca să ne întoarcă la sinele autentic. Cel care nu mai vrea să se ascundă.

Această lună plină te va face să te simți expus(ă), chiar dacă ești singur(ă) în cameră.

Poate vei simți că se frâng legături care păreau stabile. Că apar gânduri pe care nu le vrei, dar care refuză să tacă. Că o parte din tine, până acum bine ținută în spate, vrea să iasă la lumină. Și poate nu știi ce să faci cu ea. Dar nu trebuie să faci nimic. Doar să n-o mai împingi înapoi.

Această Lună Plină îți aduce aminte de ceea ce ai suprimat.

De lacrimile netrăite. De furia transformată în zâmbete false. De nevoile tale lăsate mereu pe ultimul loc. De golul acela pe care l-ai tot umplut cu lucruri, oameni, reușite, dar care n-a dispărut niciodată. Și îți spune: nu mai fugi. Privește. Acceptă. Iubește ceea ce doare, pentru că acolo este cheia ta.

Energia Scorpionului nu e una ușoară. Nu e blândă, dar e vindecătoare. Este energia alchimiei: ia ce e murdar, dureros, inacceptabil și transformă-l în aur spiritual. Nu o face dintr-un impuls de salvare, ci dintr-un instinct profund de renaștere. Și poate de aceea această lună nu vine să-ți aducă răspunsuri dulci, ci întrebări tăioase. Cine ești tu când nu mai vrei să mulțumești pe toată lumea? Ce rămâne din tine când renunți la frici și la povești vechi?

E o seară bună să stai cu tine.

Fără artificii. Fără măști. Cu tot ce te doare. Cu tot ce e neîncheiat. Cu tot ce ți-e rușine să simți. Pentru că Luna Plină în Scorpion nu te judecă. Ea doar aprinde o lumină blândă peste acele colțuri ale ființei tale pe care nu le-ai vizitat de mult. Și îți spune, fără reproș, fără presiune: ești pregătit(ă) să mergi mai departe – dar doar dacă iei tot ce ești cu tine, nu doar ce îți convine.

Aceasta nu este o lună a dorințelor. Este o lună a adevărurilor. Nu una a planurilor, ci a recunoașterii. Și dacă vei ști să stai cu tine în această energie, chiar dacă doare, chiar dacă nu știi unde duce, vei simți cum, în tăcere, încep să cadă ziduri. Nu din afară. Din tine. Iar dincolo de ele te așteaptă ceva ce nu poate fi furat, nici cumpărat, nici mimat: propria ta autenticitate.

Nu te teme să plângi în noaptea de 12 mai. Nu te speria dacă simți că se prăbușește ceva în interior. Unele lucruri trebuie să moară în noi ca să putem renaște. Și poate că în această Lună Plină nu vei primi o soluție, dar vei primi curajul de a nu te mai minți. Iar asta este începutul oricărei vindecări adevărate.