Undeva intre singuratate si izolare, multi dintre noi isi manifesta dorinta de a gasi un drum mai putin spinos. Cu totii ne simtim tristi si singuri din vreme in vreme pana in momentul in care reusim sa ne echilibram, ajungand la polul opus.

Singuratatea nu face discriminare; ataca pe oricine, oriunde, aparent fara motive bine stabilite. Sentimentul de a fi singur, fara putinta de a spera, de a intrezari ceva luminos la orizont, determina fiinta umana sa se simta prizoniera a tacerii.

Prin natura lor, indivizii sunt sociali. Este foarte important pentru orice fiinta umana sa interactioneze fizic si emotional cu ceilalti. In functie de persoana care se simte singura, aceasta stare - singuratatea - este privita fie ca un sentiment, ca o stare, fie ca o conditie. Oricare ar fi perspectiva adoptata, singuratatea este dificil de descris si complicat de combatut.


Ce inseamna singuratatea pentru tine?

Interpretarile subiective pe care le atribuim situatiilor cotidiene contribuie la instaurarea increderii de sine. Pentru a nu te lasa devorat de singuratate, este bine sa identifici gandurile negative ce nu-ti dau pace si sa le elimini.

Unii sunt inzestrati sa-si combata emotiile negative mai bine decat altii. Chiar daca in aparenta sunt joviali si senini, in interiorul lor se pot relaxa sentimente caracteristice unei existente monahice. Pentru aceasta categorie de oameni sentimentele de singuratate si deprimare sunt precum valurile marii: vin, se duc, vizitandu-i cand si cand. In momentul in care apare si disperarea, acesti indivizi se descurca pentru ca sunt constienti ca starea lor nu se va permanentiza niciodata, ca este trecatoare precum senzatia de foame si cea de sete.

Pentru altii, mai putin norocosi, singuratatea absoarbe intreaga lor fiinta; cu fiecare contact uman, oamenii din aceasta categorie se adancesc si mai mult in senzatie de izolare atotacaparatoare. Cei cu putina incredere de sine cred, de cele mai multe ori, ca persoana lor nu prezinta nici un fel de interes pentru ceilalti, asa ca li se pare normal sa sufere si sa fie singuri in suferinta lor.

Singuratatea este un sentiment al goliciunii sufletesti in interiorul individului. Rezultand din cauza sentimentelor de sufocare, de izolare, de inabusire, singuratatea creeaza senzatia de "eu, intr-o parte si la pol opus restul lumii fericita si vesela".


Gradele de izolare

Exista mai multe grade de izolare. Uneori, izolarea este resimtita sub forma unui sentiment vag referitor la faptul ca ceva nu merge bine. Aceasta stare nu descrie decat un sentiment minor de goliciune. Pe masura ce creste in intensitate, singuratea este resimtita ca o privare sociala si dezradacinare fata de restul oamenilor. Gandurile de acest tip se metamorfozeaza cu usurinta in acte dureroase indreptate asupra celor din jur.

Sentimentul solitudinii se agraveaza in momentul in care oamenii nu lupta pentru a-i da o directie pozitiva si creativa. Este complet inutil sa stai si sa astepti sperand ca tristetea se va evapora in eter la un moment dat. In cazul in care asteptarea dispare, locul ei este substituit de parerile de rau. Oamenii le resimt din plin cand sunt angajati in comportamente defensive ce perpetueaza sentimente intolerabile.

Altii doresc sa compenseze senzatia de singuratate printr-un program supra-aglomerat, implicandu-se in cat mai multe activitati pentru a evita intalnirea cu sentimentele dureroase. Anumite persoane au tentative de anesteziere a acestor apasatoare sentimente prin intermediul alimentatiei, consumului de alcool si a altor substante nocive.

Oamenii care experimenteaza singuratatea se simt deseori deprimati, anxiosi si suparati. Unii resimt simptome fizice precum dureri de cap, dureri de stomac, stare de oboseala generala. De cele mai multe ori sunt atat de aborbiti sa adune detaliile suferintei lor fizice si psihice, incat exteriorul ajunge sa-si piarda semnificatiile rand pe rand.

Unii ajung sa traiasca asemenea sentimente pentru ca nu se simt in stare sa stabileasca nici un fel de contact cu lumea din jurul lor. Multi se tem sa nu fie respinsi in incercarile de a stabili prietenii, de a dezvolta relatii.


Singuratarea poate fi "tratata"

Pentru a inceta sa te mai simti singur, trebuie sa recunosti si sa accepti sentimentele de deprimare. Pentru cei mai multi, acest lucru devine o proba grea de incercare, dar nu trebuie sa fie interpretat ca semn de slabiciune personala. Exprimarea sentimentelor intr-un mod pasnic, chiar daca e vorba de tristete, ajuta la detensionarea psihica.

Nu strica sa fii putin egoist! Este timpul sa faci anumite lucruri pe care ti le doreai de mult timp. Rasfata-te un pic! A venit vremea sa-ti focalizezi atentia numai asupra ta si sa incepi sa inveti mai multe despre tine. Dezvolta-ti interesele personale de care nu ai avut timp pana acum.

Poti incerca sa rezolvi problemele specifice singuratatii si intr-o maniera mai agresiva. Cateodata singuratatea te face sa te simti neputincios, sa nu te simti capabil sa vrei sau sa faci nimic. Nu te mai lasa prizonierul acestei senzatii! O schimbare, oricat ar fi de mica iti poate modifica intreaga perspectiva. Actioneaza, fara sa mai intorci lucrurile pe toate partile!


Combaterea singuratatii

Invatarea combaterii singuratatii este o arta. Chiar daca poate reprezenta, de la caz la caz, una dintre cele mai mari provocari ale vietii, este bine sa ai asteptari pozitive, sa fii optimist! Nu te lasa devorat de pesimism!

De indata ce identifici ce anume iti induce sentimentul solitudinii, te afli intr-o pozitie mult mai buna pentru a-i face fata. Observa cu atentie ce se intampla cu tine si incearca sa descoperi ce anume a determinat aparitia acestui sentiment.

Daca te simti singur pentru ca nu ai companie invita un prieten/o prietena la masa. Simplul gand ca vei iesi in compania cuiva in oras, te va face sa te simti mult mai bine! Secretul consta in activitate. Incearca sa devii activ privind diferite aspecte ale vietii tale.

Transforma singuratatea in ceva valoros pentru tine. Cel mai bine este sa-i privesti aspectele pozitive - ocazia de a sta mai mult timp cu tine, de a te cunoaste mai bine, de a constientiza pe ce laturi mai ai de lucru. Daca privesti infricosat perioadele de singuratate, poti ajunge un "autist" de buna voie! Nu uita ca modul in care alegi sa privesti o situatie, un anumit lucru sau o persoana are repercusiuni directe asupra felului tau de a fi.

Desenatul, dansul, compunerea unui cantec, scrierea unei poezii, muzica, sportul sau orice altceva reprezinta metode prin care iti poti exprima cele mai profunde sentimente. Acesta este un prim pas pentru acceptarea sentimentelor "suparatoare".

Parintii, familia, prietenii nu pot fi neglijati, oricat de trist si singur ai fi. Telefoneaza-le, trimite-le un e-mail sau, daca te simti capabil, fa-le o vizita. Etalarea problemelor in fata unei persoane dragi (parinte, sora, frate, prieten) te ajuta indirect sa gasesti o solutie pe care erai incapabil sa o descoperi de unul singur. Daca nu ai un prieten apropiat sau o persoana de incredere in fata careia sa te destainui apeleaza la un preot sau psiholog.

Exercitiile si activitatea fizica iti vor crea impresia ca esti plin de energie si te vor ajuta sa te simti mai bine psihic.

Batalia cu singuratatea poate sa nu fie castigata intotdeauna. Te poti simti nebun, disperat, temator; dar, oricum ar fi, invata sa traiesti cu singuratatea, sa-i faci fata si sa o infrangi. Fii constient de faptul ca singuratatea se rezolva numai prin intermediul solutiilor personale. Nu exista un tratament special valabil pentru toata lumea. Este adevarat ca poti fi ajutat de cei din jur, dar, pana la urma nu depinde decat de tine daca vrei sa iti accepti problema si sa o depasesti.