Personalitatea copilului se formeaza in primii sapte ani de viata. Ambianta si atmosfera in care se desfasoara viata familiala sunt hotaratoare pentru conceptia pe care copilul si-o formeaza despre existenta si pentru formarea caracterului sau.

Activitatile pe care le desfasoara impreuna cu persoanele semnificative constituie o sursa de experiente placute sau neplacute care contribuie la formarea personalitatii copilului. Experientele fericite ii vor da incredere in viitor, in timp ce cele neplacute il vor face sa creada ca lumea este rea si neprimitoare.

Parintii constituie primul model pe care il urmeaza copilul. Daca simte afectiunea parintilor, copilul va fi capabil sa arate afectiune si altora, la randul sau. Daca este criticat pentru ceea ce este, copilul va fi afectat, increderea in propria persoana va scadea, ajungand sa isi aprecieze propria valoare in functie de aprecierile celorlalti.

Printre lucrurile care pot afecta cel mai mult un copil se afla conflictele repetate intre parinti. Conflictele pot avea la origine o serie de probleme care privesc viata conjugala si de aceea este indicat sa le discutati in absenta copiilor, intre patru ochi.

In cazul in care exista conflicte asupra modului de crestere a copiilor, este mai bine, si in cazul acesta, sa discutati in lipsa lor. Daca un parinte aplica o metoda mai dura, in timp ce altul una mai indulgenta pentru educarea copilului, este bine ca sa discutati intre dumneavoastra pentru a ajunge la un acord, dar nu in momentul in care copilul refuza sa faca ceea ce ii spuneti.

Copilul poate sesiza daca intre cei doi parinti exista pareri diferite si, la randul lui, va specula acest lucru. O atitudine gresita este aceea si cand un parinte face front comun cu copilul, impotriva celuilalt parinte. De aceea este bine ca cei doi parinti sa se puna de acord cu privire la unele aspecte in ceea ce priveste educatia copilului.

Este firesc ca intre cei doi parinti sa existe puncte de vedere diferite, insa indicat ar fi sa va prezentati in fata copilului facand front comun. Uneori, chiar si acelasi parinte poate reactiona in mod diferit decat de obicei, daca este stresat sau are o dispozitie mai proasta.

Pentru a determina un copil sa adopte un anumit tip de comportament este nevoie de consecventa, si pentru aceasta trebuie ca cei doi parinti sa se sustina reciproc, chiar daca in privinta unor probleme aveti puncte de vedere diferite.

Tensiunile pe care parintii le acumuleaza in afara caminului vor face sa sufere toata familia. Indispozitia tatalui care cere sa fie lasat in pace cand vine de la sevici, epuizarea mamei care o face sa fie indisponibila, vor afecta copilul care se vede dat la o parte.

Este indicat, in acest caz, sa gasiti timp pentru a face unele schimbari in viata dumneavoastra. Rezervati-va cateva minute de destindere pe zi pentru a va reincarca bateriile si pentru a va readuce zambetul pe buze.

Copilul are nevoie de o structura familiala solida, de o atmosfera calma si de supunere. Regulile pe care le stabiliti de comun acord il ajuta sa se simta in siguranta. Drepturi si datorii au atat copiii, cat si parintii si de aceea acestea trebuie discutate si negociate impreuna.

Climatul care este indicat sa predomine in familie este cel democratic, in care regulile exista si se vegheaza ca ele sa fie aplicate. Dorintele copiilor sunt ascultate si se tine cont de ele, comportamentele parintilor sunt stabile si toate deciziile sunt luate in comun.

Parintii trebuie sa arate copiilor, prin exemplul personal, ceea ce doresc de la ei, sa se straduiasca sa mentina in familie o atmosfera de incredere, de caldura si de toleranta. Copilului trebuie sa i se respecte personalitatea si sa i se acorde o marja de libertate.

Psiholog  Paul Apostica, Clinica Aquamarin