Codependenta este una dintre problemele pe care le au multi oameni, dar despre care foarte putini au curajul sa vorbeasca. Aceasta intrucat, in majoritatea cazurilor, ea este de multe ori...

Codependenta este una dintre problemele pe care le au multi oameni, dar despre care foarte putini au curajul sa vorbeasca. Aceasta intrucat, in majoritatea cazurilor, ea este de multe ori gresit asociata exclusiv cu alcoolismul sau cu alta forma de dependenta la fel de grava (de antidepresive, de exemplu).

In realitate, de multe ori este vorba de o forma de dependenta emotionala patologica, care insa nu are nimic de a face cu problemele mentionate anterior. Ceea ce nu inseamna ca ar fi mai putin grava sau mai lipsita de importanta. Originile acesteia provin, cel mai adesea, din copilarie.

Astfel, daca la acea varsta nu a existat suficienta empatie, caldura si intelegere pentru copil, este posibil ca, ajuns la maturitate, acesta sa incerce sa obtina aprecierea de care are nevoie apeland la ceilalti si agatandu-se de ceea ce cred acestia despre el. O boala cronica in familie, divortul parintilor, pierderea timpurie a unei surori sau a unui frate pot fi de asemenea niste variante (in ultimele doua exemple se adauga de obicei si un foarte pronuntat sentiment de vinovatie).

Indiferent despre care dintre explicatii este vorba, nu se prea discuta despre acest lucru. Persoanele aflate in aceasta situatie nu au avut ocazia sa vorbeasca nici in copilarie despre ce simt si ce se intampla; au crescut cu gandul ca nu are niciun rost sa-si exteriorizeze sentimentele din acest punct de vedere, intrucat oricum acest lucru nu ar rezolva nimic.

Lipsa de incredere in propria persoana si dependenta de ceea ce cred cei din jur constituie un nedorit "cocktail" cauzator de multe ori de esec, atat in plan profesional, cat si personal. Teama ca nu reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor ii determina pe acestia sa-si fixeze ei insisi un "plafon" foarte ridicat, fapt la care se adauga perpetua teama "Dar daca nu voi reusi?".

Sa presupunem ca tu, persoana care citesti, te regasesti in aceasta situatie. Din orice unghi am privi lucrurile, tot rau iese. Mai mult sau mai putin constient, iti cauti multumirea de sine in incercarea de le face pe plac altor persoane, dar, chiar daca se intampla acest lucru, nu te vei simti bine cu tine insati. Aceasta intrucat nu simti ca ai merita aprecierea primita. Prin urmare, se poate spune ca te invarti intr-un cerc vicios.

Ai sentimentul ca nu stii cine esti (dar ai stiut vreodata?), iti coordonezi actiunile si iti gestionezi trairile sufletesti in functie de ale celorlalti. De asemenea, probabil ca tinzi sa te pui pe planul secund, dat fiind faptul ca in ceea ce te priveste este mai putin important ce simti tu, ci te preocupi in primul rand de ceilalti. Si partea trista este ca tu confunzi acest lucru cu altruismul... si astfel, perpetuezi in greseala si iti faci si mai mult rau.

Este important sa intelegi ca ai tot dreptul sa fii pretentioasa (desigur, fara a depasi anumite limite, dar nu cred ca se pune problema in context) si sa ai grija de tine. A-i ajuta pe ceilalti este minunat, dar nu te va ajuta sa-ti gasesti identitatea. Ar trebui sa inveti sa fii putin mai egoista. Desigur, acest lucru nu se va intampla peste noapte, iar primul pas este sa constientizezi ca ai o problema.

Care sunt indiciile?

S-ar putea sa treaca niste ani buni pana sa-ti dai seama ca nu este normal ceea ce ti se intampla si ca ar trebui sa schimbi ceva in sensul acesta. Poate ca te gandesti ca esti doar mai empatica si mai sensibila decat altii. Dar, daca ajungi la concluzia ca toata lumea te cauta pentru a ti se confesa, este momentul sa te intrebi de ce se se intampla acest lucru. Si sa incerci sa fii sincera cu tine cand faci o asemenea "analiza".

Gandeste-te la ceea ce te face fericita. Cand simti ca esti, cu adevarat, multumita de tine? Nu cumva (doar) atunci cand primesti confirmarea de la altcineva? Desigur, toti avem nevoie de aprecierea celor din jur; dar, atunci cand nu reusim sa ne gasim decat in felul acesta echilibrul, este un semn ca undeva e o problema.

Ai sentimentul ca oferi mai mult decat primesti? Fii sincera cu tine insati si nu incerca sa "te minti frumos". De altfel, putini dintre noi fac asta cu adevarat, tine mai degraba de felul in care vrem sa ne perceapa ceilalti. Dar in forul tau interior, vei sti daca raspunsul este afirmativ. Cand acest lucru se intampla in repetate randuri, si cu persoane cu care ai diferite tipuri de relatii (seful, colegii de serviciu, familia, prietenii, partenerul), atunci ar trebui sa-ti pui unele intrebari.