Tracul, denumit si "anxietate de performanta" survine atunci cand ne punem intrebarea "voi reusi oare?" si atinge apogeul cand ne e teama ca nu vom face fata situatiei si apelam la tehnici de evitare a acesteia.

Tracul se manifesta in situatia in care trebuie sa desfasuram o activitate sau sa realizam o performanta sub privirile altora (un discurs in public, un examen oral) si are la baza teama de esec. De obicei, apare la copil inainte de a fi ascultat la lectie sau la artist inainte de a apare pe scena, in fata publicului.

In cazul tracului, gasim doua perioade distincte: trairea angoasanta a situatiei de performanta si anticiparea anxioasa a situatiei. Astfel, exista persoane care evita de cele mai multe ori situatiile de performanta, traind starea de angoasa inaintea situatiei propriu-zise si persoane care adopta o atitudine sfidatoare in timpul situatiei de performanta (teama resimtita de un artist pe scena).

Tuturor ni se poate intampla sa simtim trac in situatii cu care nu ne-am mai confruntat niciodata; o mica doza de trac poate fi stimulativa, dar atunci cand ne impiedica sa actionam, tracul devine un adevarat handicap.

A.T. Beck considera ca "o persoana care participa la o conjunctura sociala, mai ales atunci cand este vorba despre executarea unei performante, poate fi comparata cu un acrobat care merge pe sarma. Se simte vulnerabila si devine extrem de atenta la cea mai mica greseala a sa. Se simte obligata sa respecte un anumit numar de reguli, iar increderea pe care o are in propria-i persoana depinde in permanenta de calitatea prestatiei sale

".

Exista trei categorii de ganduri care stau la originea vulnerabilitatii persoanei la evaluare:

• indreptate spre performanta ca atare;
• indreptate spre evaluatori si juriu;
• indreptate asupra emotiilor.

Persoana isi imagineaza in timpul unui discurs in public, de exemplu, ca nu detine controlul asupra corpului si mintii sale si interpreteaza acest lucru ca pe o mare amenintare. Urmeaza simptomele, cum ar fi pierderea echilibrului, o voce cavernoasa, o pozitie rigida, apoi uscarea gurii, cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale

. Aceste semne de anxietate confirma indoiala persoanei cu privire la capacitatea sa de a realiza performanta propusa si ii activeaza gandurile negative de genul: "voi fi respins, nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile".

Riscurile majore ale anxietatii sociale sunt alcoolismul, toxicomania si starile depresive – persoanele timide pot apela la alcool si tranchilizante pentru a putea infrunta privirea celor din jur.


Metode de stapanire a tracului

1. Identifica situatiile care te streseaza si monitorizeaza-ti starile de anxietate

, notandu-le intr-un carnet;
2. Stabileste o ierarhie a situatiilor declansatoare de trac si incepe sa te confrunti cu ele in mod gradat, stiut fiind ca intensitatea anxietatii scade daca se prelungeste durata expunerii;
3. Efectueaza exercitii de relaxare si de control a respiratiei;
4. Lupta impotriva perfectionismului;
5. Actioneaza asupra gandurilor negative, prin tehnici de restructurare cognitiva, apeland la ajutorul unui psiholog.

Stapanirea tracului te ajuta sa ai mai multa eficienta personala, sa reusesti in situatii pe care inainte le-ai evitat si sa iti creasca increderea in propriile forte.

De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin