Ești nefericită pentru că lucrurile nu merg uneori cum ai vrea tu. Ești o idealistă și o luptătoare și vei face orice îți stă în puteri să îți vezi visul împlinit. Nu poți fi fericită atâta timp cât nu accepți că până și tu ai limite.

Ești nemulțumită pentru că vrei să ai mereu dreptate. Ți-e greu să accepți defectele altora, cu atât mai mult ale tale. Dacă nu ești în poziție de avantaj, te va sâcâi mai mult decât alte probleme. 

Nu-ți place deloc să te simți neînțeleasă. Din cauză că visezi la o lume în care toată lumea să se înțeleagă și să se tolereze reciproc în deplină armonie, de fiecare dată când cineva nu va fi pe aceeași lungime de undă ca tine, vei avea de suferit. 

Tu te necăjești când crezi că nu vei găsi niciodată dragostea și aprecierea meritate. Ești o romantică incurabilă și o realistă și te superi când viața scoate la înaintare situații care îți creează disconfort la nivel în primul rând emoțional. 

Nemulțumirea ta se trage din teama de a pierde tot ce ai agonisit. Indiferent dacă vorbim despre bani sau te temi pentru pierderea integrității tale fizice, o relație sau un stil de viață, te înfioară ideea că ai putea deveni săracă, singură sau deprivată de beneficii cu care te-ai obișnuit. Și pentru care, desigur, ai muncit. 

Perfecționismul este cel care stă în calea mulțumirii tale. Ai nevoie mereu să deții controlul și te afectează imens schimbările bruște sau întreruperi neplanificate. Ai vrea ca viața să fie un drum lung, lin și liniștit. 

Ești nefericită pentru că te temi că oamenii te-ar putea judeca în funcție de vulnerabilitățile tale. De aceea, îți ții emoțiile pentru tine și încerci mereu să păstrezi aparențele. Gândul că lumea ar putea vedea defectele tale îți poate da și coșmaruri. 

Drama începe la tine când observi că nimic nu durează la nesfârșit. Pui presiune enormă pe relații, prietenii, colaborări profesionale. Practic, în fiecare aspect al vieții tale. Te întristezi când oamenii nu țin pasul cu standardele tale. 

Idealismul tău și dorul constant de ducă îți dau multă bătaie de cap. Din cauză că ți-ai dorit dintotdeauna din ce în ce mai mult spațiu de expresie și contextul de a te bucura de frumusețea vieții, accepți cu greu situațiile care te plictisesc sau te încarcă. 

Pentru tine, nemulțumirea cea mai mare o prezintă ieșirea înafara zonei de confort. Ai prefera să fii un fel de Peter Pan pe vecie și să te bucuri într-una de tot felul de aventuri neverosimile, fără să trebuiască să faci eforturi reale pentru ceea ce ai chef să ai sau să obții. 

Ești trist când îți amintești că ideile tale umanitare nu prea se reflectă în viața reală. Te idealizezi și ai tendința să intelectualizezi sentimentele tale, țelurile tale și viața în general. Din cauza asta, te simți frecvent singură sau nefericită. Când ești în elementul tău, lumea e a ta. Când nu, ai senzația că traversezi deșertul. 

Paradoxal, nemulțumirea ta vine din aceeași sursă, dar merge în două direcții: singurătatea este cea care te nefericește, dar tot ea îți dă puterea de care ai nevoie ca să exiști. Ești într-o contradicție permanentă între cum ai vrea să fii și cum ești de fapt, ba vrei prea mult, ba prea puțin, ba te panichezi, ba te izolezi, ba vrei să te exprimi mai bine.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!