Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege, sa atace sau sa manipuleze pe altii; el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.

Persoanele anxioase se comporta non-asertiv pentru ca si-au format o imagine de sine de persoane amabile, gata sa faca pe plac oricui. Ele nu-si exprima in mod deschis solicitarile, pentru a nu deteriora relatia cu partenerul, de care se simt dependente.

Nu e greu de inteles de ce persoanele afectate de timiditate sau de anxietate sociala considera ca este dificil sa se afirme, sa isi sustina punctele de vedere, in special atunci cand se confrunta cu credintele si parerile diferite ale altora.

Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau de lipsa asertivitatii:
1. frica de a fi judecat /criticat sau evaluat in termini peiorativi;
2. frica de a fi respins sau exclus;
3. frica de a fi transparent sau "surprins dorind".

Daca iti este teama sa iti arati "slabiciunile", probabil ca nu iti este deloc usor sa fii asertiv. Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca esti indreptatit sa-ti exprimi propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor.

Abilitatea-cheie aici este sa stii sa le exprimi, sa te asiguri ca sunt luate in serios si sa decizi singur cata greutate dai parerilor si ideilor celorlalti. E adevarat ca unii oameni vor sa gandesti diferit si poate ca si tu vrei acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga.

Capcana este sa nu devii prea agresiv in incercarea ta de a trece de la pasiv la asertiv. Pasivitatea implica o lipsa de control, un comportament "pres". Daca nu vorbesti, s-ar putea sa faci un lucru pe care nimeni n-a vrut sa-l faca, dar pe care toti dinaintea ta au putut sa-l refuze. Asa ca "daca te comporti ca un pres, nu fi surprins cand altii calca peste tine".

Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu anxietate sociala: ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit. Nici pasivitatea, nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.

Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara a risca vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati, nici dornici sa controleze.


Schimba-te pe tine, nu pe altii!

Pare natural sa iti doresti sa-i schimbi pe altii, in special atunci cand simti ca ai fost tratat incorect. Atunci cand timiditatea sau anxietatea sociala iti apar in cale si te impiedica sa iti aperi pozitia, ceilalti te vor lua mai putin in serios decat ar trebui, sau vor profita de tine, iar tu te vei simti suparat, frustrat si plin de resentimente. Exista multe motive pentru care persoanele cu anxietate sociala vor sa-i schimbe pe ceilalti. Problema e ca singura persoana pe care o pot schimba sunt ei, si e usor sa scapam din vedere acest truism.

Daca vrei ca oamenii sa fie diferiti - mai prietenosi, mai atenti cu tine - cum iti atingi scopul? Gaseste modalitati prin care te poti face mai deschis catre prietenii, de a iti exprima sentimentele intr-o maniera in care ar capta mai mult atentia altora.

Interactiunile sociale au fost comparate cu un dans, iar analogia este extrem de folositoare. Pasii unuia trebuie sa se potriveasca cu pasii celuilalt. Daca iti schimbi pasii, si celalalt va trebui sa si-i schimbe pe ai lui. Schimbarile pe care le faci vor precipita schimbarile celuilalt, si asa va veti adapta unul altuia. Daca stii in ce directie vrei sa schimbi un lucru, va fi mai usor sa te gandesti la pasii tai de dans, fapt care te va ajuta sa iti cladesti increderea sociala si asertivitatea.


Invata sa spui nu, respectand urmatoarele indrumari:

• acorda-ti un ragaz;
• nu te scuza in mod exagerat;
• precizeaza continutul refuzului;
• utilizeaza limbajul non-verbal de tip asertiv;
• evita culpabilitatile inutile.

Gaseste-ti echilibrul!

Daca a fi asertiv are legatura cu a fi corect fata de tine si fata de altii, vom enumera actiunile echilibrante implicate in depasirea anxietatii sociale.

Pozitiile extremiste trebuie evitate: gandirea de tipul "totul sau nimic" (orice fac eu e rau sau orice fac eu e bine), gandirea de tip alb sau negru (daca oamenii nu ma iubesc, inseamna ca ma urasc), oscilarile sus-jos (te simti minunat cand ai o relatie, dar groaznic, incapabil sau mizerabil cand esti singur).

1.Fii interesat, dar nu bagacios;
2.Focalizeaza-te pe experienta ta interioara, nu pe exterior sau doar pe ceea ce zic oamenii;
3.Vorbeste in loc sa asculti;
4.Cauta informatii pe de o parte si ofera informatii pe cealalta;
5.Vorbeste despre sentimente in loc sa vorbesti predominant despre fapte;
6.Recunoaste efectele trecutului asupra ta, fara a fi dominat sau restrictionat de acesta;
7.Dezvaluie lucruri intime despre tine, fara teama ca ceilalti dobandesc un ascendent asupra ta prin asta;
8.Gaseste calea de mijloc intre pasivitate si agresivitate.

Daca nici una din aceste cai nu a dat rezultate in cazul tau, apeleaza la un psiholog cognitivist, care te va initia in invatarea deprinderilor de comportament asertiv.


De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin