Acum că ne-am familiarizat cât de cât cu ce se întâmplă în căpşoarele noastre să trecem la hormoni , aceşti stregari care ne ţin active sau dimpotrivă, ne dau bătaie de cap. Un alambic de substanţe şi circuite neuronale, hormonii sunt capabili să ne influenţeze felul de a gândi, simţi şi acţiona. Probabil că marea nostră majoritate s-a contruntat măcat odată cu influenţa necontrolată a unui hormon sau altul.

Estrogenul: Un hormon dominant, implicat în toate activităţile, un seducător agresiv şi mereu pus pe joacă.
Progesteronul: Un fel de indecis, frate mai mic al estrogenului, se manifestă dual, când responsabil cu ieşirile necontrolate, când stabilizator de situaţii. Cred că lesne poate fi numit şi "femeie, eu nu te înţeleg".
Testosteronul: Din fericire avem şi noi femeile din plin, este impunător, este aliatul nostru atunci când pornim să seducem sexul opus, uşor insensibil, agresiv şi deloc dispus la drăgălăşenii.
Dacă aceasta este avangardă, ariegarda este mult mai subtilă. Hormoni mai puţin cunoscuţi, influenţează în cea mai mare măsură acţiunile noastre. Denumiri alambicate, vă asigur că ei hormonii sunt foarte simpatici.
Oxitocina: Este bună cu noi, are grijă să avem o stare confortabilă şi foarte des se împrieteneşte cu vasopresina, hormonal socializării masculine.
Cortizonul: Un fel de neînţeleasă a familiei de hormone, mereu stresată, deosebit de sensibilă fizic dar şi emoţional. Direct răspunzătoare a tuturor stărilor de "mi se pare".
Vasoprezina: Prea discretă, cu energii subtile masculine, ne face să dorim să relaţionăm şi să acţionăm ca atare.
Dehidroepiandrosteronul: Déjà greu de citit, hormonul acesta este sursa şi rezervorul tuturor hormonilor. Un fel de "mama tuturor hormonilor", prezent din plin în tinereţe, sursă de vitalitate, se regăseşte la etapa de bătrâneţe aproape insignifiant.
Androstedionul: Obraznic şi plin de curaj, hormonul acesta este direct responsabil de micile imprudenţe din tinereţe. Extrem de dinamic la tinereţe, redus ca activitate la menopauză, ne luam rămas bun de la dragul hormon, odată cu moartea ovarului.
Alopregnanolonul: Prietenul nostru cel mai bun, fără acţiunea lui am fi acre, nemulţumite şi isterice. Este cel mai echilibrat hormon, nimic nu îl scoate din ale lui, poate doar momentul premenstrual când ne dă de veste că intrăm în starea de repaus.

Convingerea mea este că din momentul în care ştim mai multe despre noi cu atât putem să ne înţelegem mai bine manifestarile. Suntem de multe ori tentate să credem că avem o manifestare de neînţeles şi acest lucru ne plasează cumva în zona ciudatelor. Suntem diferite de bărbaţi, dar perfect complementare cu aceştia. Disputele, neînţelegerile, suferinţa îţi au de cele mai multe ori rădăcini adânci în lipsa de cunoaştere, informaţie şi comunicare. În următoarele episoade vom începe o aprofundare a manifestărilor specific feminine astfel încât să risipim toate necunoscutele şi să putem învăţa să preîntâmpinăm problemele cu partenerul de viaţă, apropiaţi sau societate.