Hipnoza este o stare neuro-psiho-fiziologica individuala in timpul careia se produc modificari neuropsihice, vegetativ-endocrine, metabolice si umorale, incepand de la nivelul psihicului, mai ales al constiintei.

Vechii egipteni considerau ca fiecare parte a organismului era stapanita de zei, iar boala se instala ca urmare a ptrunderii in corp a spiritelor rele. In India se practica si se practica si astazi autosugestia care determina dupa exercitii consecvente starile de extaz si transa.

Misterele subconstientului erau explorate de vechii indieni inca din Antichitate. Herodot aminteste ca babilonieinii aduceau pe bolnavi intr-o stare speciala pentru tratarea unor boli, folosind in acest scop sugestiile persuasive. Calugarii crestini de pe muntele Athos cadeau in extaz cataleptic dupa o contemplare suficient de prelungita a ombilicului.

Sufletul capabil de viziune se ridica peste conditia timpului. In timpul hipnozei, pot aparea simptome diverse, de la anestezie totala la catalepsie, la hiperestezie senzoriala, relaxare musculara profunda, acestea facandu-se prin simpla sugestie verbala, ceea ce acrediteaza forta cuvantului.

In hipnoza se produce din punct de vedere neurofiziologic o inhibitie a cortexului cerebral. Intre hipnotizator si subiectul hipnotizat se stabileste o relatie stricta. Sugestii ca :"adormiti, dormiti" concentreaza atentia in zona limitata corticala, determinand inhibitia hipnotica extensiva asupra cortexului cerebral.

Comportamentul subiectului in timpul somnului hipnotic este diferit calitativ de cel din timpul somnului normal. Prin somnul impus, cel hipnotizat pierde controlul eului sau propriu si ramane sub dominatia hipnotizatorului. I se comnada sa se scoale, el indeplineste, sa se miste, el se misca.

Reusita unei sedinte de hipnoza depinde de autoritatea, prestigiul hipnotizatorului, de subiect, de metoda folosita si de atmosfera in care se desfasoara hipnoza. Hipnoza este o regresie a constientului in favoarea inconstientului. Este de dorit ca incaperea de terapie sa fie curata, placuta, aerisita, incalzita potrivit, peretii sa fie de culoare pastelata, lumina difuza si o buna izolatie fonica, sa fie un covor gros si moale pentru amortizarea pasilor, sa existe unul sau mai multe fotolii mici, cu brate, sa permita lasarea pe spate.

Sunt multi cei ce doresc sa efectueze hipnoza si totusi nu oricine reuseste. Reusita depinde de atitudinea si tinuta terapeutului, de mimica si de timbrul vocii, de modul in care urmareste intuitiv si stapaneste desfasurarea reactiilor. Este dificil sa se afirme care dintre bolnavii psihici sunt sau nu hipnotizabili. Varsta poate fi un element important, diferentiat individual.

Tinerii sunt subiectii buni pentru inducerea hipnozei. Frica fata de hipnoza face imposibila inductia. Pentru aceasta se practica relaxarea treptata. Se pot hipnotiza mai usor persoanele isterice, cu forme manifeste pe cale sugestiva. Exista o serie de zone, numite hipnogene, care prin frecare sunt susceptibile sa induca starea de relaxare, care determina moleseala si apoi somnul.

de Lidia Illia Danielescu, psiholog- psihoterapeut