Prietenia presupune relationare psihosociala. In acest raport, relatiile sunt preferentiale si confortabile, fiind intretinute prin investitii psihice. Prietenia solicita incredere, suport moral si material si in mod special daruire afectiva.

Psihanalistii spun ca prietenia este o relatie ce inclina spre inhibitie, desexualizare, sublimare, iar identificarea afectiva ce o insoteste este intretinuta de mecanismele de aparare fata de tensiunea relatiilor indiferente, obligatorii. Prietenia mai reprezinta distanta sociala intima, preferentiala maximala, ce implica proiectii si dezvaluiri de proiecte, intentii. Relatiile de prietenie presupun implicare, participare, insotire. Intr-o relatie de prietenie intri doar daca accepti. Aceasta nu poate fi impusa. Fiecare regaseste in celalalt echilibru, emotie, ceea ce defineste in mod individual propria structura, realizandu-se un transfer de nevoi.

Raportul de prietenie nu include interes, asteptari, cautari. Poate fi apreciat ca un dar divin, ca astazi in conjunctura sociala sa poti angaja o prietenie.

In viziune ideala presupune puritate, sacralitate. Perceptia noastra, este ca aceste relatii de prietenie, devin tot mai rare, mai afectate, mai lipsite de sens.

Acum, se doreste angajare in prietenie cu o motivatie bine precizata, bazata pe un schimb de servicii, schimb material, sau mai nou, viza sociala. Doresc sa ma imprietenesc cu X, pentru ca este influent, pentru ca are pozitie sociala,pentru ca are trecere.

De ce a ajuns societatea in astfel de rol? Vinovat e aceasta situatie poate fi fiecare dintre noi. Ne implicam mult prea mult, sau mai exact acceptam ca altii sa se conduca vietile intr-o maniera subtila, de cele mai multe ori neconstientizand aceasta.

Nevoia de a mentine jobul, neglijarea familiei, a amicilor si chiar a propriei persoane ne aduce in situatia de a nu mai putea intretine o relatie de prietenie.

Intalnim tot mai rar prietenia in cuplu, parinti si copii, colegi de serviciu. Cei mai multi devin prieteni cu calculatorul, cu masina personala, cu sala de fitness, cu obiecte si locuri depersonalizate, lipsite de emotii, de sentimente, astfel incat, la randul tau nu dezvolti prietenie si nici macar nu doresti sa descoperi aceasta.

Sa vedem ca se mai poate face ceva, sa mai schimbam ceva, dar de unde sa incepem si cum sa reusim, sa autoeducam nevoi, atitudini, actiuni?

Ar fi necesar un Decalog de Atitudini sanataose, care sa cuprinda porunci de modificare comportamentala. As propune ca prima porunca sa sune astfel: "Mai intai EU".

La mine sa inceapa actiunea, cu mine sa inceapa restructurarea educationala, cu mine sa inceapa relatia cu Dumnezeu.

de Lidia Illia Danielescu, psiholog