Tot mai mulţi dintre noi ratăm bucuria vieţii simple complicând-o cu aşteptări nenumărate de la sine. De ce? Pentru că suntem perfecţionişti.

Tot mai mulţi dintre noi ratăm bucuria vieţii simple complicând-o cu aşteptări nenumărate de la sine. De ce? Pentru că suntem perfecţionişti.

 Ai intalnit în jurul tău persoane (sau chiar tu eşti aceea) care sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii? Cum arată ele? Sunt persoane rigide, care caută atât de mult perfecţiunea  încât se controlează pe ei înşişi la extreme. Ei devin performanţi şi cer atât de mult de la ei, încât şi ceilalţi vor cere la fel de mult. Cu siguranţă că ai auzit o femeie rigidă spunându-le celor din jur: „Eu trebuie să le fac pe toate, nu mă mai consideraţi ca fiind femeia robot care poate să facă orice!”

Ce este perfecţionismul?

Perfecţioniştii, prin definiţie, caută să fie cei mai buni, sunt meticuloşi la locurile lor de muncă şi vor să aibă copii perfecţi, în accepţiunea lor! Din afară, poţi crede că aceşti oameni au o viaţă ideală, fiind modele fizice şi psihice  pentru cei din jur.
Studiile psihologice au arătat că perfecţiunea reprezintă un scop imposibil! Mai mult decât atât. Perfecţiunea este asociată cu o sănătate mentală scăzută şi de un risc crescut de îmbolnăvire fizică, din cauza presiunii mentale la care este supusă o persoană perfecţionistă.

Perfecţionismul tinde să aibă două componente: o parte pozitivă - cum ar fi stabilirea unor standarde ridicate pentru ei înşişi, precum şi o parte negativă- care implică factori nocivi, cum ar fi activităţi supracompensatorii stresante. Acestea sunt urmarea unei stime de sine scăzute, a îndoielilor şi a unei continue senzaţii de presiune. Unii oameni de ştiinţă au susţinut că există „perfecţioniştii pozitivi”, cei care profită de avantajele perfecţionismului fără a cădea victimă stresului sau tensiunilor sale.

De ce devin oamenii perfecţionişti?

Copii fiind, ajungem într-o anumită familie nu întâmplător. Avem de învăţat ceva, avem de vindecat ceva, avem de îndeplinit ceva. Aşa cum bine ştim, în perioada copilăriei suntem setaţi pentru toată viaţa ce va urma, primim codurile, programele pe care părinţii noştri le consideră potrivite pentru „educaţia” noastră.

Influenţaţi mult de societatea în care trăiesc şi de modelele văzute, părinţii aleg, din păcate, să transmită copiilor un mod de educaţie copiat, lipsit de autenticitate. Copilul simte că e îngrădit şi se revoltă dorindu-şi să se manifeste în direcţia potenţialului care stă în el. Dar este oprit în spiritul lui “aşa spun eu” şi “eu ştiu mai bine”, ajungând să simtă o nedreptate pe care iniţial nu o manifestă, dar arată primele semne de revoltă în jurul vârstei de 4-5 ani. Imediat după această vârstă, copilul care simte nedreptatea începe să caute dreptatea sa şi începe să-şi blocheze sentimentele, crezând că astfel va evita să se mai simtă rănit. Masca pe care şi-o creează copilul pentru a se proteja este aceea a rigidităţii. Chiar dacă cineva îşi blochează sentimentele, acest lucru nu înseamnă că acea persoană nu mai simte nimic. Din contră, persoanele rigide sunt foarte sensibile, dar ei îşi dezvoltă capacitatea de a nu o arăta celorlalţi. Rigidul va căuta dreptatea şi justeţea toată viaţa lui, cu orice preţ. Devenind un perfecţionist va încerca să fie mereu corect.

Perfecţionismul şi durata de viaţă

Emoţia cea mai frecvent trăită de către persoanele perfecţioniste este furia, îndreptată mai ales împotriva lui. El este furios pe el deoarece nu a văzut ce era corect sau nu a făcut ceea ce trebuia făcut. Perfecţionistul trăieşte într-un continuu conflict, interior care are repercusiuni nu doar asupra calităţii vieţii lui, ci asupra sănătăţii şi chiar a vieţii lui. Comparativ cu numărul de studii care au în vedere impactul perfecţionismului asupra sănătăţii mintale, puţine studii au examinat impactul perfecţionismului asupra sănătăţii fizice. Unele studii mai vechi au legat perfecţionismul de diverse afecţiuni: inclusiv migrene, dureri cronice şi astm.

Recent, cercetătorii s-au uitat la relaţia dintre perfecţionism şi riscul general de deces. Participanţii au completat un chestionar iniţial pentru a evalua nivelul lor de perfecţionism şi alte trăsături de personalitate. Cei care au avut un scor ridicat de perfectionism, adica aveau aşteptări mari de la ei înşişi să fie perfecţi, aveau un risc de deces cu 51% mai ridicat decât cei cu un scor scăzut în direcţia perfecţionismului.  Cercetătorii au descoperit că nivelul foarte înalt de stres şi de anxietate, care sunt atributele perfecţionismului, pot fi contribuitorii principali la scăderea duratei de viaţă.

6 paşi ca să fii mai plăcut celor din jur

Aşadar, este important să începem să tratăm perfecţionismul, în primul rând, cu acceptare şi înţelegere! Să fim conştienţi că este vorba de o rană care are nevoie de timp să se vindece. Ia partea bună a perfecţionismului şi, fără stres, setează-ţi activităţi simple, plăcute, care te vor ajuta sa fii mai flexibil, mai deschis, mai comunicativ cu cei din jur, mai plăcut şi mai cald.

1. Îndepărtează-te de orice formă de concurenţă! Majoritatea perfecţionştilor sunt foarte concurenţiali pentru că a fi perfect înseamnă a fi cel mai bun, nu? Aşa că fii atent şi alege-ţi grupurile în care simţi că te poţi manifesta autentic, fără a fi în competiţie cu nimeni.

2. Verifică-ţi constant realitatea în care trăieşti! Aşteptările care nu sunt reale sunt trofeele perfecţionistilor! Aşa că fă-ţi constant o listă a aşteptărilor pe care le ai de la tine şi compară-le cu ceea ce există, real, autentic, în jurul vostru.

3. Obişnuieşte-te să-ţi arăţi slăbiciunile. Acest obicei îţi garantează că vei obţine rezultate spectaculoase dacă încerci în mod constant.

4. Sărbătoreşte când gresesti! Începe să-ţi accepţi greşelile. Odată acceptate, vei vedea ce aveai de învăţat din ele şi, in final, vei primi cu bucurie lecţia ce ţi-a fost dată.

5. Adaugă culoare în viaţa ta! Perfecţioniştii funcţionează în nonculori şi, de obicei, în extreme. Pentru a scăpa de aceste aspecte negative şi insuficiente, învaţă să priveşti tot spectrul de culori al vieţii, devenind mai tolerant cu situaţiile din jur.

6. Foloseşte cuvintele magice „Am făcut tot ce am putut!” de fiecare dată când finalizezi o activitate. Vei vedea că, odată cu timpul, nu vei mai simţi să creezi cu mintea ta aşteptări dureroase faţă de activitatea pe care tocmai ai incheiat-o.

6. Fii tu, perfect, nu perfecţionist!  Noi ne naştem perfect echipaţi pentru această viaţă. Începe să te întâlneşti cu cel autentic din tine, cel care învaţă să se lase în braţele vieţii şi să trăiască fără aşteptări, bucurându-se de perfecţiunea de a fi imperfect în acţiuni! 

 

Florina Onetiu,
Life Coach
Fondator Academia Femeilor
www.academiafemeilor.ro