Care a fost evoluţia noastră în timp, de am ajuns să credem că “trebuie” să fim în control, să ne controlăm toate mişcările şi, mai ales, să vrem să controlăm totul din jurul nostru: oamenii, lucrurile, timpul, natura şi, cel mai ciudat, conştiinţa?

Care a fost evoluţia noastră în timp, de am ajuns să credem că “trebuie” să fim în control, să ne controlăm toate mişcările şi, mai ales, să vrem să controlăm totul din jurul nostru: oamenii, lucrurile, timpul, natura şi, cel mai ciudat, conştiinţa?

M-am întâlnit cu un prieten ieri şi am discutat multe ore despre ce înseamna “a fi în control”. Discuţia a descurs extrem de interesant, mai ales că preietenul meu susţinea că nu-şi poate imagina viaţa “fără intervenţia lui supremă”.  Spunea el:  “cine mai sunt eu dacă nu reuşesc să-mi fac viaţa aşa cum vreau eu?”. Şi avea dreptate. Singura diferenţă constă în interpretarea acestei declaraţii, care permite două variante.

1.„Mă aştept ca viaţa să fie aşa cum am fost eu programat, aşa cum mintea mea îmi spune că trebuie să fie: să pot şti întotdeauna ce <face> mediul meu, pentru că atunci cei din jur mă vor accepta, atunci voi deţine controlul vieţii mele şi nu voi suferi.”
2. “Viaţa mea este urmarea manifestărilor mele autentice şi vreau să o trăiesc aşa. Eu sunt singurul în măsură în a-mi accesa conştiinţa şi a alege să am o experienţă minunată cu viaţa mea, lăsându-ma ghidat de potenţialul meu unic, de pasiune şi de misiunea mea.”

Tipuri de control

Ca să înţelegeţi şi mai bine ce vreau să spun, unul dintre autorii mei preferaţi, Wayne Dyer, spunea că “Nu poţi să controlezi ceea ce se întâmplă în afara ta. Dar poţi întotdeauna să controlezi ceea ce se întâmplă în interiorul tău”.
“Controlul interior”înseamnă a fi capabil să-ţi observi mintea, programele ei, moştenirile genetice şi să-ţi înţelegi reacţiile, apropiindu-te tot mai mult, de fiecare dată, de starea ta de conştienţă. În această stare, te poţi detaşa de durere, fără s-o mai simţi, doar s-o priveşti. În această stare poţi privi mintea cum îşi joacă tragediile şi să înţelegi că eşti mai mult decât mintea ta. În această stare, de control interior, poţi trăi cu bucurie şi cu pace interioară, fără a mai supravieţui doar ca reacţie a mediului tău şi fără să te mai aştepţi ca totul sa fie perfect aici.

Pe de altă parte, tot mai mulţi oameni trăiesc trauma de a alege să aibă falsa dorinţă de a controla totul din jurul lor. Aceşti oameni sunt tot mai uşor de recunoscut.

Cum recunoşti un om obsedat de control?

Scriu în continuare câteva caracteristici ale acestor oameni “freak control”, în care foarte mulţi se vor regăsi. Ei declară că nu pot avea încredere în oameni. Ei îşi fac liste pentru orice fac în viaţa lor. Ei acceptă cu greu să plece la drum, iar altcineva să conducă. Ei cred că pot face toate lucrurile cel mai bine. Ei trăiesc ca să aiba dreptate şi cred că nu greşesc niciodata. Ei vor întotdeauna atenţia tuturor. Ei planifică toate întâlnirile sociale. Ei se plictisesc atunci când alţi oameni vorbesc. Vacanţele lor sunt planificate în detaliu. Ei cred că ştiu tot ce e mai bine pentru alţii. Nu prea împrumută sau dau lucruri. Ei sunt nişte perfectionişti ai relaţiilor. În general, poartă aceleaşi haine pentru a nu schimba prea mult. Nu prea se bucură de surprize. Sunt extrem de punctuali şi nu suportă ca alţii să întârzie. Sunt încăpăţânaţi. Au tendinţa de a nu asculta alţi oameni şi să-i întrerupă tot timpul. Nu le place deloc să se supună. Nu le place când alţii nu sunt de acord cu ei şi vor să demonstreze că au dreptate. Când se uită la TV trebuie să aibă telecomanda. Se simt insultaţi de-a dreptul când ceilalti nu le urmează sfaturile… Cu alte cuvinte, aceşti oameni sunt dominatorii vieţii lor şi vor să fie dominatorii vieţii celorlalţi! În accepţiunea celor din jur, ei par puternici, siguri pe ei şi fără “probleme” , când , de fapt, ei suferă profund şi se ascund sub această masca pentru că aşa cred ei că vor fi iubiţi de cei din jur!

De unde vine controlul?

În copilărie, între 2 şi 4 ani, copilul se simte trădat de părintele său de fiecare dată când acesta nu-şi respectă o promisiune sau îi trădează încrederea. Trăieşte această trădare mai ales în relaţia lui de dragoste sau sexuală. Copilul trăieşte de asemenea o trădare de fiecare dată când simte că părintele de acelaşi sex a fost trădat de către celălalt părinte.

Resimte acest lucru ca şi cum i s-ar întâmpla lui personal. Un sentiment de trădare poate fi trăit şi atunci când o fetiţă este lăsată deoparte de tatăl ei, atunci când se naşte un bebeluş băiat în familie. Când copilul începe să trăiască sentimente de trădare, îşi creează un comportament fals pentru a se apăra, un comportament controlator şi dominator care, crede el, că îi va permite să poată să nu se mai simtă niciodată trădat şi să primească iubirea celor din jur.

El se transformă încet-încet într-un dominator care controlează pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel şi responsabil sau pentru a se asigura că ceilalţi îşi respectă promisiunile.

Dominatorul este cel care are cele mai multe asteptări de la ceilalţi, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptp ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Chiar daca se impune, dominatorului nu-i plac situaţiile conflictuale, pentru că acolo nu ar deţine controlul. Ego-ul său se simte frustrat imediat când cineva îl critică în ceea ce face. Asta pentru că  nu-i place să fie supravegheat, mai ales de către un alt dominator. Are multe dificultăţi cu persoanele autoritare, deoarece crede că acestea vor să-l controleze.
Cea mai mare teama a lui este despărţirea pentru că, pentru el, aceasta este o formă de înfrângere, de trădare din nou. Cu toate acestea, genul acesta de persoane trăiesc cele mai multe despărtiri.

Cum pot scăpa de control?

La fel ca şi orice rană, şi această rană de trădare se poate “vindeca” cu tot cu acest comportament dureros de dominator. Poţi începe să trăieşti doar prin “control interior”, prin simţăminte curate, prin observarea acestui control şi vei şti că acesta este drumul bun. Vei vedea că se va produce ceva miraculos: toate lucrurile vor ieşi mult mai uşor, oamenii vor veni spre tine deschişi şi neobedienţi, iar tu vei începe să te manifeşti fără nicio aşteptare. Mai jos sunt 7 moduri prin care poţi începe să scapi de control.

1.Exersează în fiecare zi încredrea în persoanele pe care vrei să le controlezi.
2.Renunţă la traiul în trecut şi în viitor. Trăieşte prezentul cu tot ce-ţi oferă el şi nu te mai gândi la ceea ce a fost sau la ceea ce urmează. Renunţă la obiceiul de a anticipa situaţii.
3.Învaţă să îmbrăţişezi schimbarea. Totul în viaţă se schimbă continuu. Lasă-te dus de valul schimbării de fiecare dată când pare câte una. Opreşte-te în a mai da sfaturi când nimeni nu are nevoie!
4.Iartă-te pe tine şi pe toţi ceilalţi! Conştientizează că te simţi trădat şi te învinovăţeşti că nu ai fost destul de controlator când, de fapt, exact acest comportament ţi-a adus trădarea. Iartă-te pentru că reacţionezi aşa dintr-o interpretare a unor situaţii din copilărie care ţi-au generat un comportament dominator. Dar tu, cel autentic, nu eşti asa! Începe să te cunoşti pe tine, cel adevărat, iartă-te pentru comportamentele tale şi iarta-i pe cei din jur!
5.Relaxează-te! E necesar să te relaxezi cât de des poţi în momentul în care conştientizezi că ai un comportament de „freak control”. Poţi face exerciţii fizice, de respiraţie, de relaxare, de meditaţie.
6.Gândeşte-te şi la cei din jur! Trăim conectaţi unii cu alţii, aşa că dacă vrei ca oamenii din jurul tău sa fie fericiţi pentru ca şi tu, la rândul tău, să primeşti această fericire înapoi, începe să-i laşi pe cei din jur să-şi trăiască viaţa asa cum simt fără să încerci să-i controlezi.
7.Învaţă să ai încredere în tine, pentru că singur poţi să-ţi trăieşti viaţa într-un alt mod mai relaxat, mai prezent, mai plin de potenţialul tău real.

Este un moment bun acum, la sfârşit de an să lăsăm în urmă lucrurile care ne aduc suferinţă şi nouă, şi celor din jur. Supravieţuind cu această mască de dominator, vei avea întotdeauna aşteptări, pe care oamenii nu vor putea să le îndeplinească, vei suferi şi te vei imbolnăvi. De fapt, toate experienţele cu oamenii, toate durerile resimţite sau chiar bolile de control dobândite (fobii, anxietate, atacuri de panică etc) apar în viaţa noastră ca lecţii prin care să învăţăm şi să reuşim să ne dăm “remove mask”. În orice moment puteţi alege să trăiţi, nu să supravieţuiţi, conştientizând lecţia primită şi începând să trăiţi cu bucurie, fără control, viaţa pe care aţi primit-o.

Florina Onetiu,
Life Coach
Fondator Academia Femeilor
www.academiafemeilor.ro