Ciuperci de pădure proaspete se găsesc rar şi-s scumpe. Nu-i bai, că se găsesc mereu din cele uscate – hribi, gălbiori, trâmbiţa piticului – care-s bune tare în mâncăruri, pe post de condiment cu gust de muşchi şi licheni, cu miros de frunze moarte şi sevă nouă.
Ciuperci de pădure proaspete se găsesc rar şi-s scumpe. Nu-i bai, că se găsesc mereu din cele uscate – hribi, gălbiori, trâmbiţa piticului – care-s bune tare în mâncăruri, pe post de condiment cu gust de muşchi şi licheni, cu miros de frunze moarte şi sevă nouă.
Datorită lor, poţi „păcăli” oricând o tocană din champignon de la piaţă să semene cu o tocană de hribi, de exemplu. E destul să pui câteva aşchii de hribi uscaţi la înmuiat în apă călduţă. Le laşi acolo cinci-zece minute.Între timp speli repede-repede, cub jet de apă, o căciulă de champignon tinere şi crude. Repede, pentru că dacă le ţii mult sub apă, se îngreunează şi nu-i bine. Apoi, tai în sferturi ciupercile proaspete. Pe cele mai mici le poţi lăsa întregi. Tai două cepe solzişori şi faci la fel cu doi căţei de usturoi.
Pui ceapa, ustuoiul şi ciupercile de pădure tocate mărunt într-o lingură de ulei, pe foc molcom, pentru zece minute. Amesteci mereu. Adaugi apoi ciupercile proaspete şi o ceaşcă de apă. Pui capacul şi aştepţi zece minute, nu mai mult. Faci pentru tocană o îngroşală mai subţire, adică la patru linguri de smântână pui doar o linguriţă de făină în loc să pui două linguri, cum ar face cineva care vrea să tencuiască un perete cu îngroşala de tocană.
Torni apă rece peste îngroşală, cam trei linguri. Pui apoi în ea trei linguri de zeamă fierbinte, din oală şi amesteci bine. Asta-i o taină care, dacă-i folosită, împiedică smântâna să se brânzească. După ce torni îngroşala peste ciuperci, dai focul şi mai mic şi laşi mâncarea să bolborosească două-trei minute. La urmă, pătrunjel verde, proaspăt ori din saramură, ori congelat, e bun oricum. Şi pâine prăjită să ai la îndemână, să ai cu ce întinde-n tocană la urmă, după ce ai isprăvit de mâncat ciupercile.
Timp de praparare: 25 minute
