Am găsit (mai demult) o serie de metode foarte bune de a împăca ficatul cu alcoolul. Una dintre ele vi se dezvăluie în povestea de faţă. Care poveste ne duce puţin şi spre cantonul Berna, de unde revenim cu o garnitură ce se poate mănca şi fără felul de bază de lângă ea, rosti pe numele său.

 

Am găsit (mai demult) o serie de metode foarte bune de a împăca ficatul cu alcoolul. Una dintre ele vi se dezvăluie în povestea de faţă. Care poveste ne duce puţin şi spre cantonul Berna, de unde revenim cu o garnitură ce se poate mănca şi fără felul de bază de lângă ea, rosti pe numele său.

Dar, să o luăm cu binişorul şi de la început: Ficatul, de pui de data asta şi cam o jumătate de kilogram, se spală şi se curăţă de pieliţe, apoi se pune într-un vas şi se lasă la hodină un sfert de ceas, cu un păhăruţ de coniac din cel bun şi nişte piper proaspăt râşnit. O ceapă sănătoasă şi măricică se curăţă de coajă şi se taie-n bucăţi nu mici, ci măricele. Se pun şi ficatul şi ceapa în aceeaşi tigaie, cu o lingură de ulei. Tigaia se pune pe foc mic şi se ţine acolo mai bine de un sfert de ceasă, să lase ceapa dulceţurile din ea, să se înmoaie şi să facă sos bun în jurul ficatului. Sare puteţi adăuga la final, şi, să vă spun drept, puteţi pune şi o ceaşcă de apă caldă peste ficat după ce s-a înmuiat ceapa niţel.

Între timp (adică în timpul în care ficatul e pe foc), curăţaţi un cartof zdravăn (hai să zicem că pot fi doi, o jumătate de kilogram pe măsurate) şi-l daţi prin răzătoare apoi îl amestecaţi cu un ou, o lingură de făină, puţină sare şi puţin piper şi o linguriţă de pătrunjel tocat. Faceţi din amestecul acesta nişte chiftele turtite  pe care le rumeniţi fain-frumos pe o parte şi pe alta, în puţin ulei încins. Dacă lângă mîncarea asta aveţi o felie de pâine (fie ea şi prăjită) pe care să o mai trageţi prin sosul de ceapă la urmă, grozav de tare o să vă placă.

Timp de preparare: 20 minute