Dacă în urmă cu caţiva ani, erai încurajată să foloseşti zilnic antiperspirantul ca parte esenţială a ritualului tău de îngrijire, acum auzi din toate părţile cum poate acest produs aparent inofensiv să îţi pună viaţa în pericol. Tu ştii ce rişti pentru că utilizezi regulat deodorantul?

Antiperspirantul este, mai nou, asociat cu cauzele multor boli grave, precum cancerul mamar sau chiar sindromul Alzheimer. Primul "păcat" al acestui produs de îngrijire pare a fi efectul său de a bloca eliminarea completă a toxinelor din corp, care în loc să iasă la suprafaţa pielii, se întorc către nodulii limfatici şi produc modificări celulare patologice.

Originea temerilor legate de antiperspirant

Cam toate grijile legate de siguranţa utilizării antiperspirantelor se concentrează în jurul unui ingredient activ folosit în foarte multe deodorante care inhibă transpiraţia - un compus de aluminiu. Practic, acesta obturează glandele sudoripare şi le menţine uscate, iar deodorantul cu care este de regulă combinat furnizează parfumul menit să mascheze mirosurile neplacute.

Aluminiul se regăseşte în multe produse pe care le folosim într-un fel sau altul zi de zi, precum în foliile alimentare sau cutiile de conserve. Dacă în stare pură prezintă mici riscuri pentru sănătate, sub forma chimică în care este inclus în antiperspirante devine realmente periculos.

Specialistii spun că aluminiul din produsele antisudoripare poate să participe la reacţii biochimice, acţionând ca o neurotoxină cu real potenţial de compromitere a sănătăţii.

Alte ingrediente care mai sunt incluse de regulă în antiperspirantele convenţionale şi sunt considerate riscante sunt triclosanul (poate creşte rezistenţa unor tulpini de bacterii), BHT (conservant cu efecte negative asupra sistemului nervos), substanţe chimice toxice aromatizante etc.

Antiperspirantul şi pericolele sale pentru sănătate

Câteva studii de specialitate au teoretizat posibilitatea ca antiperspirantele pe bază de aluminiu să crească riscul dezvoltării cancerului mamar, întrucât ele sunt aplicate în zona axilei, acolo unde se formează de regulă tumorile.

Unii cercetători spun că substanţele chimice din antiperspirante, în special aluminiul, interacţionează cu ADN-ul uman şi produc modificări patogene celulelor, interferând totodată cu acţiunea hormonului feminin numit estrogen - cunoscut pentru influenţa lui în dezvoltarea celulelor canceroase. Chiar şi aşa, nu există date experimentale care să demonstreze această teorie, în cifre.

În anii '60, câteva studii au descoperit că aluminiul se regăseşte în cantităţi mari la nivelul creierului bolnavilor de Alzheimer. Prin urmare, utilizarea produselor cu aluminiu de către om, fie ele antiperspirante, conserve sau instrumente de infrumuseţare, poate contribui la pătrunderea elementului chimic în organism, transportarea lui către creier şi dezvoltarea bolilor mentale degenerative.

Afecţiunile renale sunt alte boli care ar putea avea o legătură directă cu folosirea antiperspirantelor. Grijile în acest sens au început în urmă cu câţiva ani, când unii pacienţi supusi dializei au urmat un tratament cu hidroxid de aluminiu, pentru reducerea concentraţiei de fosfor din sânge.

Metoda terapeutică a compromis suplimentar starea bolnavilor, întrucât aluminiul a afectat cu atât mai mult funcţionalitatea rinichilor, incapabili să elimine suficient de repede mineralul din corp.

Pentru o siguranţă sporită, medicii recomandă folosirea antiperspirantelor cu ingrediente naturale şi inofensive.