Primele intervenţii estetice au fost consemnate în India, cu peste 4000 de ani în urmă. Atunci oamenii nu se gândeau încă să îmbunătăţească un aspect normal, ci doreau să repare greşelile naturii, cum ar fi malformaţiile congenitale sau urmările unor accidente, fiind vorba mai degrabă despre chirurgie reconstructivă, nu estetică.

Primele intervenţii estetice au fost consemnate în India, cu peste 4000 de ani în urmă. Atunci oamenii nu se gândeau încă să îmbunătăţească un aspect normal, ci doreau să repare greşelile naturii, cum ar fi malformaţiile congenitale sau urmările unor accidente, fiind vorba mai degrabă despre chirurgie reconstructivă, nu estetică. Astăzi există o adevărată industire în acest domeniu care generează la nivel mondial venituri de peste 3,5 miliarde de euro anual.

Chirurgia estetică nu este solicitată din motive medicale fizice şi tocmai acest aspect o face să fie specială. Ea este cerută pentru a arăta mai bine, dar în condiţii de sănătate foarte bune. Evident că asta duce la o stare psihică pozitivă.

Sunt operaţiile estetice un moft sau mai degrabă o necesitate? Pot ele să creeze dependenţa şi cum ştim când trebuie să ne oprim?

Dr. estetician Călin Doboş ne mărturiseşte: “Cred că viaţa din zilele noastre a schimbat datele problemei, chirurgia estetică oscilând acum între capriciu şi necesitate. O femeie frumoasă nu este doar mai atrăgătoare, dar e mai căutată în diverse meserii, e mai bine remunerată, e mai rapid avansată pe scară ierarhică. Mass media promovează frumuseţea “perfectă” şi de aceea chirurgia estetică devine indispensabilă. Persoanele obişnuite nu-şi schimbă radical viaţa dupa astfel de intervenţii. O persoană publică sau vedetă poate însă să câştige mai mult datorită operaţiilor – contracte noi sau mai interesante, o imagine mai bună”.

Chirurgia estetică a depăşit bariera necesităţii medicale, intervenţiile chirurgicale estetice precum mărirea sânilor, rinoplastia sau abdominoplastia, devenind un capriciu al vremurilor în care trăim, dar de la capriciu la dependenţă nu este decât un pas.

Când se înstalează dependenţa şi cum poate fi stopată?

Un rezultat frumos, natural este foarte repede remarcat de cei din jur. Complimentele, fie ele directe sau indirecte dau o stare de bine celei/celui care s-a operat. Dependenţa nu este neapărat de intervenţie în sine, ci de reacţiile pe care cei din jur le au faţă de o operaţie reusită.

După câteva luni sau 1-2 ani de la operaţie, intervine obişnuinţa celor din jur cu intervenţiile realizate şi atunci se naşte întrebarea: “Ce mai pot face pentru a fi din nou apreciată?”. Şi astfel dorinţa unei noi intervenţii începe să-şi facă loc.

“Există acest sindrom al dependenţei de operaţii estetice. Iniţial este visul, apoi încep căutările, vizita la medic şi de cele mai multe ori totul se încheie cu o nouă intervenţie. Ce se poate face? Dacă dorinţele sunt nerealiste şi medicul rămâne medic, acesta va încerca să stopeze cererile care depăşesc necesitatea fizică. Pacientul trebuie descurajat când solicită o intervenţie ce nu-şi are rostul. De exemplu, nu aş opera sânii unei femei care nu are cel puţin 6 luni de la naştere sau nu aş aplica implanturi de 575 ml, pentru că vor apăsa pe coloana cervicală şi cu timpul se va forma cocoaşă – ceea ce este total nemedical.

”, a adăugat dr. Călin Doboş.

Medicii esteticieni trebuie să trateze astfel de situaţii cu tact, înţelepciune şi să explice clar riscurile cererilor, argumentând pentru un plus de credibilitate, cu poze.

Riscurile dependenţei de operaţii estetice

Dependenţa de operaţii estetice este întâlnită fecvent, începând cu vedetele de la Hollywood şi terminând cu cele autohtone. Media prezintă frecvent cazuri ale unor persoane care au exagerat cu intervenţiile făcute.

Specialiştii afirmă că, în primă fază, operaţiile estetice induc o stare de fericire, însă cu timpul ele pot da naştere unor probleme de sănătate grave cum ar fi distorsionarea coloanei vertebrale, afectarea nervilor unor părţi din corp datorită intervenţiilor repetate, lăsarea şi îmbătrânirea prematură a pielii.