E vremea pentru încă un episod porcesc. Unul care va oripila veganii, vegetarienii şi alte categorii de consumatori de ierburi legale – dar care va face mândru orice moldovean, muntean, ardelean sau chiar ungur :). Slănina!
Că e afumată, murată sau doar sărată, unsă cu toate alifiile, pardon, mirodeniile sau „scăldată-n boia”, că-i spui lardo, salo, lardons sau slană, tot o slănină-s e şi tot c-o palincă alături îi stă bine.
Pentru slănina mea, am avut o bucată de grăsime minunat de bine curaţată (inclusiv de şorici), strălucitor de albă, cu nuanţe roz. Grăsimea perfectă, dacă-mi permiteţi, doamnelor. Dar termin cu metaforele şi vă spun şi date exacte: cam 20 de centimetri pe latură şi o grosime de două degete, dum ar zice tata. Dar cum degetele-s relative, vreo 3 centrimetri, aş spune eu. Trei centimetri de perfecţiune :).
O dată ce aţi găsit bucata perfectă, nu mai trebuie decât s-o condimentaţi: 3 linguriţe de sare de mare grunjoasă, o jumătate de linguriţă de piper negru, măcinat, câteva boabe de ienibahar mărunţite, jumătate de linguriţă de rozmarin uscat, câteva prafuri de oregano şi cimbru, o linguriţă de zahăr. Masaţi bine slănina cu acest amestec uscat, apoi o puneţi într-un vas închis etanş, ţinut în frigider. De acum înainte, o dată la 24 de ore, întoarceţi slana şi scurgeţi lichidul din vas. Bine, va fi puţin lichid, atâta lichid cât poate ieşi dintr-o slană...
După 5-6 zile, spălaţi foarte bine slănina cu apă rece, apoi o lăsaţi la zvântat 10-12 ore, în frigider sau în beci. O bandajaţi apoi într-un tifon sau o pânză, o agăţaţi într-un cui – în beci sau în balcon – şi o lăsaţi încă vreo 3-4 zile. Acesta e ultimul stadiu de „maturare”, după care veţi avea ceva ce confirmă, la propriu, zicala „se topeşte-n gură”. Cu ceapă roşie, cu praz sau cu usturoi, după posiilităţi şi educaţie, slănina se va „topi” rapid şi din farfurie.
Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro !
@ Crina, nimeni nu spunea sa mananci pana ajungi la urgenta. d'aia ai liber arbitru :) cat despre semnificatia Craciunului, cred c-ar trebui sa ne amintim in fiecare zi, nu doar pe 25 decembrie. ar trebui s-o cautam in noi si nu sa facem caz de ea pe un blog culinar, la TV sau mai stiu eu pe unde, eventual ascultand "Leru-i ler", caci, nu-i asa, da o tenta in plus de piosenie. Dumnezeu e cu noi in fiecare zi... e trist ca multi isi amintesc de El doar de Paste si de Craciun...
pai cum sa nu numeri caloriile, doar nu ne-am nascut doar ca sa mancam....eu sunt oripilata de numarul celor care de sarbatori ajung la urgenta pentru indigestie, tradus, mancare fara masura, Craciunul nu reprezinta doar asta, un porc taiat.....nu mi-ai faut pofta catusi de putin cu descrierea la grasimea ta "perfecta", merg 2-3 bucatele asa de pofta, si atat.....si nu sunt vreun soi de vegetariana, leguma mea preferata e carnea....
@ Zuza, n-am eu norocul asta :)) dar cred ca nimeni nu trebuie sa-si numere caloriile chiar de Craciun.
'....slănina se va „topi” rapid şi din farfurie.'....si se va depune repede pe tine...."))))