Murăturile au fost întotdeauna treabă serioasă la noi în familie, iar responsabil a fost, în fiecare toamnă, tata. Se umplea curtea de castroane, vase și lădițe cu tot soiul de legume proaspete și crocante, cu pămătufuri mari de mărar uscat și tufe de cimbru, cu funii de usturoi și de ardei iute. O zi întreagă se dichiseau bunătățile care aveau să ne condimenteze iarna.

Evident, murăturile erau puse pe „căprării“, adică conserve dintr-un singur fel de legume: castraveți murați în saramură, castraveți murați în oțet cu tarhon și boabe de muștar, gogoșari în oțet, conopidă, ardei copți.

Însă cele mai bune erau cele mixte, puse în butoaie mari cu saramură. Și astăzi sunt preferatele mele. Iată ce folosesc eu: gogonele verzi și ușor coapte (40 %), castraveciori (30 %), conopidă (10%), morcovi, rădăcină și frunze de țelină, felii de varză roșie (dă o culoare superbă), pepenași, ardei kapia verde, câteva mere, o gutuie  (în total 20 %).

Pe lângă toate acestea aveți nevoie de crenguțe și pălării de mărar uscat, crenguțe de cimbru verde sau uscat, ardei iute, câteva rădăcini de hrean, usturoi uscat.

Evident, nu e nevoie să precizez că toate legumele se spală, rădăcinoasele se curăță de coajă, iar conopida se rupe în buchețele.

În fundul butoiului tata punea un strat din toate mirodeniile înșirate mai sus, plus câteva crenguțe de vișin cu frunze (din păcate, eu nu am avut de unde, în copilărie aveam vișinul în curte).

Apoi urmau straturi din toate legumele de mai sus. Când butoiul era plin pe o treime, urma iar un strat de frunze, semințe, ardei, usturoi și mirodenii, apoi din nou legume, până ce butoiul se umplea. De obicei eu fac murăturile ușor picante, pentru că acesta e gustul cu care am rămas din copilărie, dar puteți renunța la ardeiul iute.

La final, când butoiul e plin, câteva crenguțe de vișin, sau multe bețe de mărar și tulpini de țelină. Apoi urmează saramura: o lingură mare, cu vârf, de sare grunjoasă, specială pentru murături, la un litru de apă. Iar la o cantitate de cinci litri de apă și 5 linguri mari de sare (adică un butoiaș mediu), un pahar de oțet (250 de ml). Această soluție o încălzesc până ce se dizolvă sare și o pun călduță peste murături. Le mai las așa până ce se răcesc, apoi le pun capacul, le închid etanș, le pun într-un loc răcoros (cămară, beci) și nu mai umblu la ele 7-10 zile, când trebuie vânturate (lichidul, care e tulbure și ușor vâscos, se scurge din butoi în alt vas, apoi se varsă dintr-un vas în altul până ce devine clar și fin, apoi se pune din nou peste murături). Se închid din nou butoaiele de murături și, peste 3-4 săptămâni vă puteți bucura de ele.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine și de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.