De multe ori, mai ales în timpul săptămânii, timpul petrecut în bucătărie e pe repede înainte, motiv pentru care uneori sunt tentată chiar să şi dorm în camera asta, cea mai dragă mie.

Cu cât aş sta mai mult printre oalele şi tigăile mele, cu-atât mai bine. Dar ştiţi vorba aia: life’s a bitch and sometimes you marry her :). Aşa că abia în weekenduri – în cele în care nu lucrez – apuc şi eu să-mi fac damblaua.

Mâncarea despre care o să vă povestesc azi, deşi nu cere prea multă pricepere, are nevoie de timp, răbdare şi un foc molcom. Este vorba de cotlete de berbecuţ cu ceapă, pătrunse încet, în vin roşu şi greu, scos din butoi pe sfârşit de toamnă.

E una dintre acele mâncăruri care musteşte de arome, care-ţi încălzeşte trupul şi înfierbântă spiritul, care te face să spui, simplu, că viaţa e frumoasă.

Aveţi nevoie de 3-4 cotlete de berbecuţ de persoană (pentru că sunt destul de micuţe). Le înăbuşiţi în puţin ulei de măsline, o lingură-două, cât să sfârâie cotletele şi să se rumenească. După câteva minute, adăugaţi ceapa tăiată julien. Cu cât mai multă, cu-atât mai bine. Dacă vreţi neapărat o cantitate, aş spune că 4-5 cepe mari, pentru patru persoane. După ce ceapa devine translucidă, adăugaţi o cană de vin roşu, tânăr şi sec, şi câteva rămurele de cimbru. Apoi lăsaţi totul să fiarbă într-un vas acoperit, cam o oră, până ce cotletele devin fragede. Cu cinci minute înainte de a lua vasul de pe foc, asezonaţi cu sare şi piper negru, şi puteţi pune şi câţiva căţei de usturoi.

După cotlete astea, o mămăligă fierbinte, nişte murături şi-un pahar din acelaşi vin (se spune că vinul cu care găteşti trebuie să fie îndeajuns de bun cât să poată fi şi băut la masă), veţi înţelege sensul vieţii.

Citiţi despre cotlete de berbecuţ cu ierburi şi polenta pe Farfuridi.ro!