Probabil că mulți dintre voi au vopsit deja ouăle. Tradiția spune că acest lucru se face în Joia Mare. Însă tradiția nu mai e atât de ușor de respectat astăzi, când programul marilor corporații dă peste cap nu doar tradiții, ci si vieți. Nu că asta ar mai fi problema mea, din moment ce mi-am dat singura un șut în fund și am ales alt drum.

Dar sunt destui cei care vor avea puțin timp pentru pregătiri. Așa că, dacă nu ați vopsit ouăle ieri, mai aveți două zile la dispoziție. Vopsitul ouălor e doar un pretext și nu vă voi da sfaturi sau cine știe ce ponturi. E totul concentrat în câteva rânduri pe spatele pliculețului cu vopsea. Vopsitul ouălor e un pretext ca toată lumea să se adune în bucătărie, să se bucure și să se joace. Așa cum făceam în copilărie, când, fără să ne bată nimeni la cap, ne trezeam cu noaptea-n cap ca nu cumva să ratăm ziua cea mare. Bunica ne pregătea - ca un magician al vopselelor – din prafuri și cutiuțe, culorile vesele care aveau să ajungă pe ouă dar și prin mai toată bucătăria. Nu se găseau atunci coloranți superputernici, superlucioși, superrezistenți. De fapt, pe vremea aia se găseau cu greu ouă. Dar nimic nu întrecea bucuria de-a fi cu toții, mari și mici, împreună, în bucătărie, printre cratițe, crăticioare, culori, ciorapi, frunze de pătrunjel și... bunica.

Ea nu mai e de ceva vreme, iar vopseaua cu superputeri nu prea are cum s-o înlocuiască. Dar de fiecare dată când ne strângem împreună, mari și mici, pentru a vopsi ouăle, bucătăria se umple de bucurie și de... bunica.

Corporațiile vor fi aici cât lumea, probabil. Voi mai aveți doar două zile...

Paște binecuvântat!

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!