Vă spuneam, citându-i pe cei înţelepţi, că 2011 e anul plăcintei. Ei, mai e doar un pic din anul ăsta, în care, recunosc, am dat pe fwd înainte pentru plăcinte :). Pe unele vi le-am împărtăşit deja: galette, plăcinta cu dovleac sau cea cu brânză şi stafide. Dar nu putea să las să treacă anul fără să vă povestesc despre revelaţiile mele în materie de plăcintă. Sunt convinsă că, prin diverse case şi prin lume ele se fac de sute de ani, însă eu abia acum descoperit plăcinta cu varză şi plăcinta cu cartof. Dacă o variantă a celei din urmă mai mâncasem eu la Istanbul – de fapt, mâncasem e puţin spus, m-am îndrăgostit iremediabil de borekul cu cartofi – pe prima chiar nu o încercasem niciodată, deşi am auzit de multe ori de vărzări.

Aşa că m-am pus pe făcut plăcinte. Despre foile cele subţiri şi neprietenoase pe care le găsiţi în supermarket, v-am mai spus. Dar v-am spus şi cum le-am venit de hac, aşa că le-am folosit şi la aceste plăcinte.

Cu umplutura e aproape la fel de uşor. Tocaţi varza fin, tăiaţi rondele subţiri şi un fir de praz şi le căliţi în ulei de măsline până se înmoaie. Puneţi şi sare, apoi lăsaţi compoziţia să se răcească. Pentru plăcinta de cartofi, fierbeţi cartofii cu sare, îi scurgeţi, apoi îi pasaţi cu puţin unt sau puţină smântână lichidă şi, de asemnea, îi lăsaţi să se răcească.

Pentru fiecare plăcintă, aveţi nevoie de trei foi subţiri, puse una peste alta şi unse cu puţin ulei de măsline. După ce aţi aşezat umplutura (se înţelege că nu le amestecaţi pe cele două, I suppose :) ), faceţi rulouri pe care le puneţi într-o tavă.

Iar remediul pentru foile uscate şi subţiri este să turnaţi peste plăcinte un amestec de ou bătut cu lapte. Numai trebuie decât să le lăsaţi la cuptor, 30-40 de minute, la 180 de grade, până se „înfoaie” sub vraja oului cu lapte.

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!