Copilăria mea a însemnat sfârșitul al anilor ’80. Bine, pentru că eram copil, deci eram preocupată de cu totul alte chestii, nu am simțit atât de pregnant efectele ultimelor zvâcniri ale comunismului, însă mi-aduc aminte că, uneori, căpșunile erau niște fructe la fel de exotice ca bananele și portocalele. Iar eu am fost mereu dependentă de căpșuni!

Lucky me, însă, aveam mai multe tufe mari în grădină, pe care începeam să le jumulesc imediat ce apăreau printre frunze primele căpșuni. Dar multe fructe dispăreau înainte să apuce să capete cât de cât o culoare de căpșună.

Ei bine, din ce reușea să salveze de căpșunarii disperați – aka eu și fratele meu – bunica făcea minunata dulceață care ne desfăta nouă diminețile, pusă pe o felie de pâine de casă, unsă cu unt.

Pentru această dulceață, în primul rând trebuie să curățați fructele de codițe și să le spălați foarte bine. Apoi să aruncați orice căpșună stricată, pentru că, la un moment dat, ea poate fermenta în borcan și atunci veți fi nevoiți să aruncați tot. Deci e foarte important să puneți doar fructele sănătoase. Pot fi mai tari sau mai coapte, esențial e să nu fie stricate. Cantitățile le știu tot de la bunica: cantitatea de căpșune trebuie să fie dublă față de cea de zahăr. Astfel, pentru un kilogram de căpșuni folosiți jumătate de kilogram de zahăr. Însă din cantitatea aceaasta veți obține doar două borcane mici de dulceață, așa că vă sfătuiesc să faceți o cantitate mai mari, dacă tot veți sta aproape două ore pe lângă aragaz și amestecați în oală :).

So, puneți căpșunile și zahărul într-o oală de inox sau, și mai bine, într-un ceaun de tuci în care nu faceți altceva decât dulcețuri sau creme pentru prăjituri (nu mâncare, pentru că va avea un miros). După ce clocotesc, lăsați focul la mic și amestecați foarte des cu o lingură de lemn (nouă, nefolosită). Căpșunile vor lăsa foarte mult suc propriu, așa că e nevoie să fierbeți dulceața cam două ore, până se îngroașă, scade la jumătate și capătă o culoare grena/vișiniu închis. O puneți apoi în borcane, așa caldă, dar nu uitați să vă opriți câteva linguri pentru felia voastră de pâine cu unt. Dulceața proaspătă, călduță este cea mai bună.

Citiți despre dulceața de cireșe pe Farfuridi.ro!