Până acum vreo câţiva ani, eram convinsă că există un singur motiv pentru care s-a inventat conopida: ca s-o pui la murat în oţet. N-aş fi mâncat-o în altă formă, cu alt gust, nici dacă m-ai fi pus să mă uit două zile la emisiuni cu Bianca Drăguşanu. Nu c-ar fi existat pe vremea aia. Emisiunile... Bianca da, din păcate.

Dar Roma nu a fost construită într-o zi, aşa că, după ce am mai gustat prin diverse locuri sau după ce am maiexperimentat pe la mine pe-acasă, am început să accept – uneori chiar să-mi placă - şi conopida gătită, pe lângă aia murată.

Zilele trecute, aveam în frigider o conopidă pe care am tot evitat-o o vreme, până când mi-am dat seama că va degaja mult mai mult decât mirosul ei natural dacă voi continua s-o ignor.

Aşa că i-am dat o şansă într-una dintre mâncarurile mele de top 10: supa cremă. Mai ales că supele astea sunt un must have în sezonul rece. Cel puţin la mine acasă.

Pentru şase porţii de supă, aveţi nevoie de o conopidă medie, 1-2 cartofii medii, 2 cepe.

Tăiaţi ceapa şi cartofii în cuburi (nu trebuie să fie tocate fin, oricum le veţi pasa) şi le căliţi în ulei de măsline 6-7 minute, până se înmoaie şi se rumenesc uşor. Adăugaţi apoi bucheţelele de conopidă, 1,5 litri de apă şi lăsaţi totul să fiarbă până se înmoaie legumele, cam 20 de minute. Pasaţi legumele şi supa cu un mixer flotant (sau în blender), adăugaţi smântână lichidă, puţin unt şi sare.

Ei bine, supa asta m-a surprins şi pe mine. Gustul de conopidă e vag, iar supa e fina şi foarte cremoasă, numai bună să primească nişte crutoane crocante şi bine rumenite.

Un pont pentru crutoane: tăiaţi păinea, stropiţi-o cu puţin ulei de măsline şi puneţi-o în cuptor, pe funcţia grill.

Citiţi despre supa cremă de ţelină şi măr pe Farfuridi.ro!