Se tot vorbește în fiecare primăvară, cam pe la vremea asta, despre proprietățile „miraculoase“ ale plantelor de pădure: urzici, leurdă, untișor. Ce e nedrept în ecuația asta e că plăcerea, hedonismul pur, sunt lăsate la o parte. Pentru că toate „buruienile“ acestea nemaipomenite înseamnă, înainte de toate, gust. Pentru mine cel puțin.

De aceea profit de ele cât pot, că tare e scurt sezonul lor. Așa că la ultimul drum în piață, acum două zile, mi-am ticsit frigiderul cu leurdă. Foarte aromată, leurda e numită și usturoi sălbatic, dar are un gust mai puțin pregnant decât al usturoiului. E minunată în salate, diverse tocănițe, pesto, în piureuri sau sosuri, la friptură sau paste.

Așă că aruncați într-o oală cu apă clocotită și sare o jumătate de pachet de paste (bucatini, adică macaroane am folosit eu). Cât s-au fiert ele (cam 9 minute), am rumenit în puțin ulei de măsline niște champignoane micuțe, cam 100-150 de grame să fi fost, alături de câteva felii de hribi uscați (hidratați înainte în puțină apă caldă). E vorba de minute aici: 4-5 minute am sotat ciupercile, apoi am adăugat și 100 de ml de smântână lichidă, sare și piper. Când sosul a clocotit, am pus și pastele. Nu vă temeți că e prea lichid, pastele „se vor îmbrăca“ imediat în smântână, vor absorbi lichidul. Așa că luați vasul de pe foc, iar la final, doar cât să se înmoaie și să-și împrăștie aroma minunată, puneți peste paste o legătură de leurdă (doar frunzele, bine spălate) și o mână bună de untișor (de asemenea frunzele, bine spălate). Amestecați totul cu pastele fierbinți și aveți un preparat cu care eu m-aș mândri în sezon de primăvară, dacă aș avea un restaurant.

De obicei parmezanul ras e completarea unui astfel de fel cu paste, și-l puteți folosi dacă vă place, dar acum chiar nu cred că acestui preparat îi lipsește ceva, pentru că aromele de hribi și leurdă sunt suficiente și se îmbină perfect.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine și de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.