„Nu mă urâți pentru că-s frumoasă“. Știți vorba asta, nu? Extrapolând pe „coclauri“ italienești, aș putea să vă spun: „Nu mă urâți pentru că-s acum în Toscana, savurând niște prosciutto di San Daniele sau un pahar din minunatul vin roșu Brunello din Montalcino“.  Da, da, ok, mă duc și la muzee :).

Dar pentru că-s în Toscana, o să vă povestesc azi despre o supă des întâlnită aici, o variațiune a unor supe pe care le găsim, cu siguranță, și pe la noi, doar că are acea „amprentă“ din bucătăria mediteraneană: ulei de măsline și plante aromatice.

Este vorba despre o supă de fasole cu afumătură. Pare banal la prima vedere, dar veți vedea câtă savoare e în ea. Evident, aveți nevoie de fasole. Fasole albă, cu bobul mare și gras. Dacă aveți timp, o puneți la înmuiat peste noapte și o fierbeți 2-3 ore a doua zi. Dacă nu, cumpărați două conserve.

Mai aveți nevoie de câteva felii de afumătură (eu am avut în congelator slănină afumată de la porcul de astă iarnă). E bună o slăninuță de țară sau chiar niște bacon, nu mai mult de 100 de grame.

Într-o oală puneți câteva linguri de ulei de măsline și rumeniți timp de 3-4 minute afumătura tăiată cubulețe. Adăugați câteva fire de ceapă verde și le căliți și pe ele 2-3 minute. Apoi puneți fasolea fiartă (câteva polonice bune sau două conserve de fasole) și completați cu apă cât să fie o supă destul de densă.

Lăsați totul să dea în clocot și să fiarbă 5 minute (fasolea e fiartă deja) , iar la final aruncați în oală una-două legături de leurdă tocată grosier (asta a fost amprenta românească :)) și o rămurică de rozmarin proaspăt, tocat. Condimentați cu o jumătate de linguriță de zahăr, sare și piper negru măcinat, acoperiți vasul timp de 5 minute și mâncați veselia asta de supă cu pâine prăjită.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.