Una dintre tradiţiile culinare care mă fascinează şi pe care am adoptat-o, deşi, cu regret, o aplic foarte rar, este aceea a ceaiului de la ora 5.

Am fost un fel de coffee freak si prefer oricând un espresso sau un ristretto, dar în după-amieze de toamnă cu miros de frig şi melancolie, nimic nu-mi trezeşte spiritul mai bine ca o ceaşcă de ceai negru cu lapte. Şi, bineînţeles, nişte bunătăţi fierbinţi alături.

Atunci când spun 5 o’clock tea (mai aleas cream tea), englezii se gândesc automat la scones; ceaiul de la ora 5 fără scones e ca Regina Angliei fără pălărie :). Sau ca berea fără alcool, iertată-mi fie comparaţia :).

Scones (pogăcele, cum mi-a sugerat cineva o variantă de traducere) sunt nişte biscuiţi de casă fragezi, care se mănâncă cu dulceaţă şi smântână (sau frişcă) şi, pe lângă faptul că sunt foarte buni cu ceaiul de după-amiază, sunt ideali şi pentru micul dejun. Am încercat şi eu vreo câteva variante, până am descoperit, în „The Telegraph“, sconesii perfecţi.

Majoritatea reţetelor includ untul, dar nu şi aceasta, care e pe bază de smântână dulce, lichidă, cu un procent mare de grăsime (35%, o găsiţi în orice supermarket).

Aveţi nevoie de 200 de grame de făină, 50 de grame de zahăr, un plic de praf de copt şi un praf de sare, pe care le amestecaţi bine. Turnaţi apoi 200 de ml de smântănă lichidă şi amestecaţi cu o furculiţă până obţineţi un aluat aproape omogen.

Îl transferaţi pe un blat pudrat cu făină şi îl frământaţi de 4-5 ori cu mâna, până obţineţi o bilă de aluat din care întindeţi cu făcăleţul o foaie de un centimetru grosime. Sconesii clasici au formă rotundă, iar dacă ţineţi la treaba asta îi puteţi tăia astfel cu un pahar cu diametrul mai mic. Eu însă i-am vrut într-o formă uşor neconvenţională, aşa că am tăiat foaia în triunghiuri.

Luaţi apoi sconesii şi îi puneţi într-o tavă cu hârtie de copt, în cuptorul bine încins. Îi lăsaţi 5 minute la 200 de grade şi încă vreo 3 minute la 150 de grade.

Cum vă spuneam, îi puteţi mânca cu dulceaţă, de obicei din fructe de pădure, afine (preferata mea), zmeură, căpşuni şi cu smântână.  

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!