V-am povestit data trecută cum m-am apucat eu de făcut gogoșari murați într-o seară ploiasă. V-am tachinat, de fapt. Căci abia acum o să vă povestesc :). Și, cu toate că gogoșarii aceștia sunt simpli și clasici, rețeta se potrivește perfect și pentru unii umpluți cu boabe de struguri. Pontul, la final.

Aveți nevoie de gogoșari mari, cărnoși, fără nicio lovitură, zgârietură sau parte moale. Dacă au așa ceva, îndepărtați bucata respectivă. Dintr-un gogoșar mare ar trebui să obțineți 4-5 bucăți care să încapă în borcane de 800 de grame. Eu prefer să-i pun în borcane mai mici. Astfel, când desfaci un borcan, de obicei îl termini pe tot, mai ales dacă ai musafiri. Adică nu le permiți gogoșarilor să stea prea multe zile într-un borcan desigilat, până să apuci să-i consumi.

În fiecare borcan pun una-două bucăți de hrean de 3-4 cm lungime, aranjate printre feliile de gogoșar, 1-2 tulpini subțirele de țelină românească (nu apio), cu tot cu frunze, jumătate de linguriță de boabe de muștar, câteva boabe de piper.

Pentru oțetul în care se vor mura, proporțiile sunt următoarele: o parte oțet și două părți apă. La fiecare litru de lichid (oțet plus apă) pun o lingură mare de sare grunjoasă, neoidată, și două linguri de zahăr. Asta pentru varianta clasică, pe care o preferă jumătatea mea mai bună și cam toți musafirii noștri. Pentru mine fac o variantă (mult) mai dulce, adică la fiecare litru de lichid (oțet plus apă) pun 5-6 linguri de zahăr.

Iar pentru gogoșarii umpluți cu struguri aveți nevoie de gooșari întregi, fără nicio stricăciune, pe care îi curățați doar de cotor. Îi umpleți cu boabe tari și sănătoase de strugure alb (cu bobul mai mare și mai ferm ) și îi puneți la murat în borcane mai mari (nici nu ar avea cum să încapă în borcane mici), după aceeași rețetă. Vă sfătuiesc ca în acest caz să alegeți varianta de lichid cu mai puțin zahăr, pentru că strugurii sunt deja dulci.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi