Nu de mult, am citit un studiu despre ce mănâncă românii, în funcție de regiunea în care stau. Iar moldovenii au ieșit mari consumatori de mămăligă. Și, amintindu-mi de copilăria mea, m-am gândit că uneori brânza, ouăle, ciupercile, puiul cu smântână, friptura de porc în untură sau piftia erau doar pretextul pentru mămăligă. Da, piftie cu mămăligă fierbinte! Odată ce-ați ajuns acolo nu veți mai concepe răcitura în alt chip.

Dar despre astea mai încolo, când s-or apropia colindătorii, nu că nu i-aș fi văzut deja pe străzi! Astăzi vreau să vă vorbesc despre o tochitură, că tot se-apropie zilele în care vor fi sacrificați godacii țării. Pentru că n-o să ne putem dezice vreodată de proc și mămăligă!

Tochitura moldovenească e lucru mare. La propriu, căci multe are în ea: carne de porc, cârnați, măruntaie (ficat, rinichi). Și nici n-o concep moldovenii fără un ou ochi și brânză rasă, căci mămăliga le iubește pe toate.

Pohta mea a fost mai ușurică, așa că m-am limitat doar la carne (mușchiuleț de purcel) și cârnăciori de casă, evident din porc J. Le-am rumenit bine în puțin ulei, apoi le-am lăsat să se facă înnăbușit, la foc molcom. Mușchiulețul e fraged, așa că nu-i trebuie mai mult de un sfert de ceas. Spre final am adăugat câteva roșii în suc propriu și câțiva căței de usturoi pisați și-am condimentat cu sare grunjoasă și mult piper negru, proaspăt măcinat.

Mămăliga - fierbinte, din mălai macinat mare, coaptă îndelung, în ceaunul ei, până a prins crustă. Ouăle de țară, brânza de la sibienii mei din Obor. Iar ca să fie de sufletul lui Ghiță (parcă ața-i cheamă pe toți porcii, nu? :)), niște murături ardeiate și-un vin negru, de butuc.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!