Astăzi voi împăca și capra, și varza. Adică o să vă povestesc despre un preparat care poate fi de post, dar care are și-o variantă 2.0, îmbunătățită și „păcătoasă“: risotto de quinoa cu leurdă. Sincer vă spun, o prefer pe a doua.

Și mai sincer vă spun, ca om care a gătit și-a mâncat prima dată quinoa, că cereala asta atât de lăudată (în special de vegetarieni) nu m-a făcut să mă uit în tavan fără să mai fiu capabilă de nimic altceva decât de onomatopee. Pentru cei care țin post poate fi, însă, o bună sursă de proteine. Dar cred că de acum înainte eu voi merge totuși pe varianta clasică de risotto din orez, deși nici cel din arpacaș nu e rău.

Cum vă spuneam, a fost prima dată când am pregătit quinoa și m-am gândit s-o folosesc într-un preparat un pic aparte. Și pentru că-mi place risotto foarte mult, asta a fost. Evident, am profitat de verdețuri. Mai întâi am călit în 2-3 linguri de ulei de măsline câteva fire de ceapă verde, tocată. Dacă nu doriți o variantă de post, puteți înlocui uleiul cu unt. Am adăugat o cană de quinoa bine spălată (într-o sită deasă, căci bobițele sunt minuscule) și am lăsat-o încă 2-3 minute, apoi am început să completez cu apă (care poate fi înlocuită cu supă de legume sau de pui). Lichidul se pune treptat, pe măsură ce este absorbit de quinoa, în total ar trebui să fie dublul cantității de quinoa.

Repetați această operație de 3-4 ori, până când risotto este gata, iar la final condimentați cu sare și piper și adăugați 1-2 legături de leurdă tocată grosier. Evident, varianta upgradată conține, ca orice risotto care se respectă, o ceșcuță cu smântână lichidă (75 de ml) și câteva linguri de parmezan ras. În varianta austeră, puteți să-i mai picurați un pic de ulei de măsline.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!