Când eram mică, eram disperată după ouă. Iar eu am crescut într-o perioadă în care stăteai o noapte la rând pentru un carton de ouă. O vreme în care te bucurai și de ouăle sparte din cartonul de ouă, că nu-ți permiteai să le refuzi. Noroc că bunica avea găini :).

Cum spuneam, numai ouă aș fi mâncat. Dar cum îmi provocau alergii, mama mă ținea departe de ele așa cum se ține (singur) dracul departe de tămâie. Sau, dacă voia să mă potolească o perioadă, îmi făcea un ou ochi românesc. Din acela spart și fiert în apă. Ou poșat, i se spune acu’.

Well, atât de îngrozitor mi se părea, de parcă nu era nici măcar din familia cuvântului ou. Azi aș putea mânca ouă oricând, mi-au dispărut și alergiile. Iar de curând și fobia de ouă ochiuri fierte în apă. Nu știu cum, dar tare îmi mai plac.

Așa că într-o seară am avut o cină simplă, dar foarte gustoasă, un soi de ouă Benedict, dar ușor reinterpretate. Fără sos olandez, fără bacon. În schimb cu salată.

Pe o jumătate de chiflă (sau pe o felie de pâine) – neapărat rumenită în toaster sau în cuptor - am pus o mână zdravănă de salată mixtă de verdețuri (ruccola, spanac și alte buruieni), asezonată simplu cu sare, ulei de măsline și lămâie. Apoi oul, câteva „așchii“ de brânză tare (parmezan sau pecorino) și puțin somon afumat. Piper negru proaspăt râșnit, din abundență, iar cina e gata.

Pentru oul fiert în apă, nu am o tehnică specială, deși mulți dau tot felul de sfaturi și trucuri. Singurul lucru important este ca apa să fie clocotită și să puneți și un praf de sare. Apoi spargeți oul încetișor, lăsându-l să cadă în lichidul care clocotește. Îl fierbeți cam 2 minute la foc mare, mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de moale vă place. Eu sunt de părere că oul perfect are albușul tare și gălbenușul lichid.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.