Atunci când am început să experimentez eu cu mâncarea, adică prin anii ’90, când vedeam la televizor sau citeam în reviste diverse rețete, nu am început și eu ca omul, c-o ciorbă. Nu, aia făceam pe la 7-8 ani :D. Am început să testez diverse chestii foarte populare azi, dar aproape necunoscute în România pe vremea aceea. Iar una dintre rețete este cea de pui shanghai, pe care și-acum, la aproape 20 de ani, o fac în același mod.

Aveți nevoie de piept de pui dezosat, tăiat în fâșii lungi și foarte subțiri, pe care le marinați cam două ore cu sos de soia light, sos de ardei iute, felii de usturoi, sare și piper, câteva picături de ulei de susan (recunosc, pe ăsta l-am introdus mai târziu, chiar nu exista în anii ’90 în România).

Puiul marinat se „îmbracă“ apoi într-un aluat pane, adică făină și ou, și se prăjește în ulei vegetal încins până devine rumen și crocant. Nu prea mult, 2-3 minute, fâșiile de piept sunt subțiri și se vor face imediat. Le scoateți pe un șervețel de hârtie care va absorbi surplusul de ulei, apoi le presărați deasupra semințe de susan. Eu am avut și susan alb, și susan negru, așa că am folosit din ambele, doar pentru design, căci gustul e același.

Și pentru-mi place puiul Shanghai condimentat, l-am mâncat cu un sos dulce-acrișor picant. Adică el era doar dulce-acrișor la origine, doar că i-am pus eu și niște fulgi de ardei iute. Evident, cu garnitură de orez fiert, deși varianta românească, cu pâine, nu e chiar neimaginabilă.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!