Ciolanul - cu sau fără fasole - e atractiv în fiecare an, fie că e sau nu 1 Decembrie. Pentru săraci, bogați și politicieni. Și cum despre ciolanul național v-am povestit acum trei ani, de această dată o să vorbim despre o altă mâncare națională. A americanilor.
În ultima joi a fiecărui noiembrie americanii sărbătoresc Ziua Recunoștinței. Iar în această zi nimic nu e mai american decât friptura de curcan cu piure și sos de merișoare.
Pe de altă parte, friptura cu piure e nelipsită și de la mesele românilor, așa că am făcut o „combinată“ între cele două, în care am adus elemente „multinaționale“: sosul de merișoare și sosul velouté.
Cu un „monstru“ de curcan rumenit ore bune în cuptor, nu se încumetă să se lupte oricine. Așa că sfatul meu este să rezolvați comod, dar fără să faceți rabat de la gust: felii de piept de curcan (un centimetru grosime), condimentate cu sare și piper, rumenite în ulei de măsline, câte 3 minute pe fiecare parte, cât să rămână fragede și suculente, nu fade și uscate.
Despre cel mai bun piure din lume, v-am povestit aici.
Rămân acum doar sosurile. Cel de merișoare poate să nu fie pe gustul tuturor (în bucătăria românească nu sunt des întâlnite combinațiile dulce-sărat), dar, odată ce i-ați prins gustul, o să vă îndrăgostiți de el. Aveți nevoie de 100 de grame de merișoare congelate (se găsesc în supermarketuri acum sau în piețe toamna), un măr verde, acrișor, două linguri de zahăr, un praf de sare. Tocați mărul (cu tot cu coajă), cubulețe mici. Puneți merișoarele congelate, mărul, zahărul și sarea într-un vas și le fierbeți împreună, la foc mic, până obțineți un fel de dulceață fluidă/sos (cam 15 minute). Sosul e perfect cu fripturi (chiar și de porc), somon afumat sau în combinație cu diverse brânzeturi.
Sosul velouté e unul dintre cele cinci sosuri de bază ale bucătăriei franceze și, de obicei, se servește în combinație cu carne/friptură. E un derivat al sosului bechamel, pe care îl găsiți aici. După ce faceți un sos bechamel din unt, făină și lapte, îl subțiați cu supă de pui, îl condimentați cu sare și piper și îl lăsați să fiarbă încă puțin, la foc mic. Sosul meu a fost o variantă îmbunătățită: am adăugat și puțină smântână și un praf de curcuma, condimentul care i-a dat minunata nuanță gălbuie, dar și o aromă exotică.
Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine și de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.