De câţiva ani încoace, de 1 Decembrie lucrez. Nu c-aş fi vreo mare naţionalistă, cum vă spuneam într-o altă postare, dar aş vrea să am ziua asta liberă. Nu pentru parada aia la care se înghesuie jumate de Bucureşti, ci tocmai ca să evit isteria generală de la metrou, când fac cunoştinţă cu tot poporul român care se duce la paradă, în timp ce eu mă duc la job.

Ei bine, anul ăsta am înfrânt. Nu, n-am avut zi liberă, dimpotrivă, am muncit mai mult. Ceea ce înseamnă că a trebuit să fiu în redacţie mai devreme, mod în care am reuşit să evit puhoiul. Sau poporul.

Şi mai e o chestie care se întâmplă constant de câţiva 1 Decembrie încoace. În toate cazanele, popotele şi cuhniile din România se face fasole cu ciolan/cârnaţi. De ce ne asumăm fasolea cu ciolan drept mâncare naţională asta atâta timp cât există cassoulet şi pork and beans, nu ştiu.

Însă eu zic că 1 Decembrie e doar un pretext pentru dezlegarea la ciolan, nu că anumiţi domni, ex-tovarăşi, n-ar fi dezlegaţi de vreo 20 de ani încoace. În ceea ce mă priveşte, eu n-am nevoie de vreun pretext pentru mâncarea asta, pe care pot la fel de bine s-o fac în iulie (şi s-o mănânc cu ardei copţi) sau pe 3 decembrie, că atunci sunt eu liberă J.

Cu fasolea şi ciolanul e uşor în egală măsură. Prima se spală, se lasă câteva ore la înmuiat în apă rece, apoi se fierbe până clocoteşte. Moment în care îi schimbaţi apa, o puneţi din nou să fiarbă şi uitaţi de ea. De ciolan puteţi uita imediat ce l-aţi pus în oală. Îl lăsaţi să fiarbă la încet până ce carnea se desprinde uşor de pe os.

Când ingredientele principale sunt gata, „ciopârţiţi” niscai legume: ceapă, praz, morcov şi ţelină rădăcină, pe care le căliţi în ulei, ulei de măsline sau untură, dacă vă ţin stomacul şi silueta. Când legumele s-au aurit, puneţi o lingură de bulion sau o ceaşcă de suc de roşii (passata), fasolea, bucăţele de carne, o cană de supă şi mirodenii. La mine au fost din belşug: piper negru boabe, boabe de ienibahar, foi de dafin, crenguţe de cimbru uscat şi pălării de mărar uscat. Toate astea într-o oală groasă de fontă, acoperita cu capac, lăsată să bolborosească la foc miiic, până se „coace” taina ciolanului cu fasole :).

Ceea ce urmează, va fi o simfonie. La figurat şi la propriu! :)

Şi nu uitaţi: mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!