Nu, nu am cum. Nu pot să mă abțin. Am zis că după Sărbători (de fapt, în momentul în care am zis asta nici că puteam fi mai convinsă) nu mai mănânc carne măcar o săptămână. Ok, brânza și salatele sunt minunate. Asta până dai peste „porcăriile afumate“ făcute de tata... Și mânânci, vorba reclamei :).

De fapt, cred că nu sunt singura. Știți unde am văzut acum câteva zile cea mai mare coadă într-un hipermarket? La mezeluri. Însă cum m-ar fi putut tenta așa ceva când aveam acasă mușchi afumat, bacon și slănina făcute de tata? Și cum rațiunea învins (oarecum) poftele trupești, am folosit câte puțin din fiecare, doar cât să născocim o minunăție de varză călită.

Varza călită nu e pentru fandosiți. Mâncarea asta e serioasă. Așa că varza (spălată bine, poate chiar lăsată o oră-două în apă, dacă e prea sărată), se scurge, se toacă fin și se călește în untură. La foc mic, într-un vas sănătos, de fontă sau într-un tuci. Din când în când adăugați foarte puțină apă, acoperiți vasul și lăsați să scadă. Ăsta e tot secretul verzei călite, se prepară în câteva ore, la foc mic.

După o oră - o oră și jumătate, puteți pune și carnea: mușchi afumat, bacon, șunculiță, slăninuță. Toate tăiate în bucățele mici. Adăugați și condimente: boabe de piper negru, boabe de ienibahar, foi de dafin (opțional). Puneți din nou apă și lăsați vasul pe focc încă 30-40 de minute. Să nu uitați să amestecați, pentru că nu cred că vă doriți varză arsă, lipită de vas.

Spre final adăugați o lingură de bulion (sare, dacă mai e nevoie), încă puțină apă și puneți vasul în cuptor, la foc mediu (180 de grade), pentru încă jumătate de oră. Mie mi se pare că mâncarea asta e mult mai bună a doua sau a treia zi, încălzită din nou în cuptor, la foc mic, cu o felie de mămăligă rece alături și-un ardei iute pe cât e ea de fierbinte. Și cui îi mai pasă că ninge? :)

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!