Cred că toată lumea a auzit de eclere. De fapt, cred că toată lumea a mâncat măcar o dată-n viață eclere, iar dacă există cineva care n-a făcut-o, singura scuză care se acceptă e că încă nu a trecut la etapa cu hrană solidă. Însă ieri m-am convins (a câta oară?) care e diferența dintre ceea ce-și face omul cu mâna lui și ceea ce ce-i fac alții cu mâinile lor.

Nu vă gândiți la prostii, tot eclere se cheamă, dar unele sunt ECLERELE, iar altele... ar trebui să inventăm alt nume pentru ele. Acum două zile, am făcut eclere cu cremă de vamilie. Ar trebui să le spun eclairs, căci aveau toată Franța (țara lor natală) în ele.

Ieri a fost ziua  unei colege, care ne-a adus, printre altele... eclere. Adică prăjiturile alea de la cofetărie pentru care ar trebui să inventâm un nume. Poate că dacă nu aș mai fi mâncat eclere de vreun an, m-aș fi mulțumit cu ele. Însă n-am putut. Iar dacă vă sacrificați două ore din viață, s-ar putea să ajungeți where no man has gone before, parcă așa spuneau ăia din „Star Trek“, nu? În Ecleria, planeta eclerienilor :).

Pentru gogoșele am folosit o rețetă a bunicii mele. De-a lungul timpului am încercat mai multe, însă m-am reîntors la asta, care e pe bază de ulei și nu de unt (așa cum fac francezii gogoșelele pentru eclere). Atunci când am folosit unt, am observat că gogoșelele nu erau foarte pufoase și chiar s-au lăsat după ce le-am copt, nu au rămas ferme.

So, folosind aceeași măsură (cană) măsurați trei sferturi de cană de ulei de floarea soarelui și o cană de apă, adăugați un praf de sare și le puneți la fiert. Când clocotesc, adăugați o cană și jumătate de făină și amestecați rapid cu un tel, ca să nu se formeze cocoloașe. Luați aluatul de pe foc și lăsați-l să se răcească. Apoi adăugați 5 ouă întregi, încorporându-le în aluat unul căte unul. Amestecați bine cu un tel sau cu mixerul până aveți o copoziție cremoasă, dar fermă (își păstrează forma atunci când cade din lingură).

Cu un poche formați într-o tavă tapetată cu hârtie de copt bastonașe lungi de 5-6 centimetri și late de un centimetru. Le lăsați la cuptor la foc mediu spre mic (150-160 de grade) aproximativ 25-30 de minute, până se rumenesc ușor și devin aurii. Închideți focul și le lăsați să se răcească în cuptor, pentru că dacă le scoateți imediat există din nou riscul să se „desumfle“. Când sunt complet reci, le secționați pe jumătate și le umpleți cu minunata cremă franțuzească de vanilie (creme patissiere) despre care v-am mai povestit aici. Pentru ca această cremă să fie și mai fină, îi puteți adăuga câteva linguri dfe frișcă bătută, făcută din smântână. Umpleți eclerele cu această cremă, le pudrați ușor cu zahăr vanilat și decolați spre Ecleria :).

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!