Dulceaţa asta nu-i vreo amintire din copilărie şi nu-mi trezeşte nostalgii, aşa cum face dulceaţa de cireşe amare, de exemplu. Despre dulceaţa de pepene verde, mai exact dulceaţa din coji de pepene verde, am auzit de vreo trei-patru ani. Probabil că cei care vor citi acum pentru prima oara, vor fi la fel de surprinşi cum am fost eu atunci când am auzit de ea (Reacţia mamei mele a fost următoarea: cred că oamenii erau tare săraci de au ajuns să facă dulceaţă din aşa ceva). No comment! :)
Între timp, eu am învăţat să nu mă mai mir de nimic în lumea culinară, unde frumuseţea e că te poţi folosi de tot ce ai la îndemână. Chiar şi de cojile de pepene.
Cum vă spuneam, am găsit reţeta asta în cartea de bucate a lui Radu Anton Roman, acum vreo câţiva ani. Tot cam pe-atunci, se filma o telenovelă la Acasă, iar PR-ul mă bombarda cu „ştiri” cvasicretinoide. Printre care şi aceea că Luciu, care avea un rol de călugăriţă, făcea dulceaţă din coji de pepene la mănăstire. Cred că imaginaţia scenaristului era destul de bolnavă. Şi sper că era bărbat scenaristul ăla :D.
Am uitat şi de dulceaţă, şi de Luciu până de curând, mai exact acum vreo câteva zile, când căutam inspiraţie în cartea lui RAR. Şi mi-am zis că dacă Luciu poate, atunci poate oricine :). Aşa că, dacă vă grăbiţi, cu siguranţă mai găsiţi pepeni verzi prin piaţă măcar câteva zile. By the way, al meu a avut şi-un miez minunat de dulce.
În memoria lui Radu Anton Roman, vă voi reda reţeta exact aşa cum a prezentat-o el, în felu-i inegalabil.
DULCEAŢĂ DE COAJĂ DE HARBUZ
În casele bune, de pe lângă Dunăre, când venea vara de mirosea a toamnă, cucoanele legau tot felul de taine dulci pentru iarnă, că nu ştiai ce mănânci, iar dacă erai copil îndrăgostit şi naiv cum eram eu şi întrebai, dădeai prilej severinencei să râză tare, de auzea bărbat-su, şi nu era bine.
• 1 kg de coajă groasă de pepene verde
• 1 kg de zahăr
• 2 linguri de zeamă de lămâie
• 1,5 litri apă
• Se spală şi se taie cubuleţe coaja de lubeniţă şi se pune la fiert în apă
• Când s-a înmuiat, se scoate pe o sită, să se scurgă
• În aceeaşi apă se pune zahărul şi se fierbe un sirop destul de bine legat
• Se adaugă cuburile de coajă şi se mai lasă să fiarbă până zici că-i destul de legat
• Atunci se pune zeama de lămâie, se mai dă în două-trei clocote şi se pune în borcane.
Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro !
