Cu mici excepții, precum biftec tartar, carpaccio de vita și niscai salate de legume și fructe, eu cred că strămoșii noștri au făcut un lucru bun atunci când au descoperit focul. Nu-i așa că-i bine să lași un vas să bolborosească pe foc câteva ore, pentru ca la final să ai o tocăniță suculentă? Sau o friptură fragedă abia scoasă din cuptor, unde a fost băgată abia în urmă cu vreo câteva ore?

Well, zilele trecute, într-o criză de timp și de carbohidrați, am făcut o combinație care mi-a dovedit mie însămi nu numai că mă pricep la combinații, ci că minunile există dacă ai un neuron și frigiderul plin :) . Cu diverse ingrediente, evident, nu mai aveau neuroni la supermarket.

Așa că am luat 100 de grame de migdale crude (adică neprăjite) și le-am măcinat în blender până au devenit un soi de pudră destul de fină. Am amestecat-o cu 50 de grame de fulgi de nucă de cocos și apoi am pus mascarpone, cam două linguri. Obțineți un amestec omogen, care va fi baza prăjiturii. Aranjați compoziția într-o tavă, iar peste ea veți pune crema de brânză.

Probabil că și vedeți zburând în jur blendere și mixere atunci când auziți de cremă de brânză, dar de data asta o simplă furculiță e de-ajuns. Căci veți lua o cutie de brânză cu smântână (de tip Făgăraș) și o amestecați cu 3-4 linguri de zahăr, ciocolată neagră mărunțită și vanilie. Apoi o puneți peste baza preparată mai devreme și lăsați totul la frigider în jur de o oră. Eu am cam sărit 50 de minute din partea asta. Vedeți voi, nu totul trebuie să fie trecut prin foc și sabie, ci doar prin furculiță.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!